Cu puțină pricepere și sîrguinciozitate nemțească, se poate scrie un întreg volum de sociologie plecînd de la aceste trei minute de tensiune socială sublimată într-un act de vaudeville transformat peste ani într-un cîntec clasic italian: Tu Vuò Fa' L’Americano.
Ironia mușcătoare, obrazul bătut fin, resentimentul la adresa sărăciei italiene care îi face pe tineri să îmbrățișeze modele culturale străine percepute ca zăticnind fibra națională, precum la noi Halloween-ul și Valentine’s Day și toate sulemenelile occidentale pentru care ăi bătrîni și conservatori mai au un pic și fac infarct în public.
Dar și priceperea bine internalizată de a
cînta jazz și rock’n’roll, de a le împleti cu leagănul de canțonetă napolitană. Swing și canțonetă, o mermeleală de maclavais de metiseală care nu e nici cal, nici măgar, dar totuși sună bine.
Markerii culturali: cîntecul, accentul (un gros accent napolitan, o aproape cu totul altă italiană decît o știm noi, meltenii ăștia de Mizil), hainele, instrumentele.
Conceptele sociologice:
- clasă socială, sărăcie, conflict; etnicitate, naționalism;
- difuzie culturală, globalizare, modernizare, tradiție vs modernitate, emigrație;
- “thick description” și “wink wink”-ul lui Geertz
- comunicare, cultură populară.
Cum ar veni, aproape jumătate din volumul de Introducere în Sociologie acoperit de niște marțafoi de lăutari mafioți care fac mișto de tinerii tembeli ai anilor lor. Asta da densitate semantică, frățioare.
Și, peste toate, după cum spun de atîta timp, asemănarea dintre Italia anilor 50-60 și România anilor 90-2000. Tensiunea, furia, difuzia, emigrarea, sărăcia, transformarea, modernizarea, schimbarea modelelor culturale, tensiunea dintre săraci și bogați, dintre ratați și parveniți, dintre tineri și bătrîni, dintre tradiționaliștii cu ie și cruce în frunte și globalizații cu iPod și fără Dumnezeu. Și, moț pe colivă, cireașă pe mormîntul vremurilor care au fost și nu vor mai fi, muzica drept purtător, codificator, într-o anumită măsură sublimator și neutralizator al acestor tensiuni. Manea canțonetă jazz trance rock.
Sociologie, frate...
Hai, ascultați, beliți ochii, citiți versurile, ascultați muzica, priviți lăutarii, înțelegeți, interpretați, analizați și raportați.
.
luni, 6 mai 2013
Tu Vuò Fa' Lo Sociologico
Scris de Turambar at 12:46
Etichete: Antropologie, Etnicitate, Italia, Music, Romania, Sociologie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Vezi că ăia nu sunt lăutari mafioți ci lăutari camorriști. S-ar putea să-i supere confuzia și nu e bine, domnu' T, nu e bine...
Trimiteți un comentariu