[...] viteazul fără de cusur, puternic bărbat [...]

Sennacherib, mărețul rege,
Puternicul rege, regele lumii, rege al Asiriei,
Rege în cele patru colțuri ale pămîntului,
Înțelept păstor,
Preferatul zeilor, paznicul dreptății,
Iubitor de dreptate; sprijinitorul,
Cel care vine în ajutorul celor năpăstuiți,
care își îndreaptă gîndurile spre fapte curate,
Viteazul fără de cusur, puternic bărbat,
Primul între prinți, cel care îi prăpădește
Pe cei nesupuși, care lovește pe cei răi cu fulgerul său,

Zeul Assur, marele munte, un regat fără seamăn
Mi-a încredințat și peste toți cei care
Sălășluiesc în palate armele-mi puternice mi le-a făcut;
De la marea de sus a soarelui la asfințit
Pînă la marea de jos a soarelui la răsărit
Toată suflarea cu păr negru pe cap
Mi-a pus-o la picioare întru ascultare
Și regi învîrtoșați se tem de războiala mea
Părăsindu-și lăcașurile și
Pribegindu-se, precum sudinnu, pasărea stîncilor,
Spre pustiile cele greu de ajuns.

În primul meu mers la război am săvîrșit
Înfrîngerea lui Merodach-baladan,
Rege al Babilonului, laolaltă cu oștirile Elamului,
Tovarășii săi, pe cîmpia Kișului.

În miezul luptei și-a părăsit tabăra
Și a dat să scape de unul singur;
Astfel viața și-a cruțat-o.
Carele de luptă, caii, căruțele, catîrii,
Tot ce-a lăsat în urmă la începerea bătăliei
Pe toate am pus mîna. În palatul său,
Carele în Babilon este,
Bucuros am intrat.

I-am deschis tainița averilor sale:
Aur, argint, vase de aur și argint,
Pietre prețioase de toate felurile,
Bunuri și avuții fără de număr,
Biruri grele, toate femeile sale,
Slugile și slujbașii săi, cîntăreții,
și de soi bărbătesc și de soi femeiesc,
Toți meșteșugarii săi,
Cîți erau pe-acolo,
Slujitorii la curțile sale,
I-am luat, i-am socotit drept pradă.
Întru puterea lui Assur, domnul meu,
75 dintre orașele sale înconjurate cu ziduri
Din Chaldea și 420 de tîrguri mai mărunte
Din împrejurimi le-am împresurat, le-am cucerit,
Prada le-am luat-o și am dus-o de acolo.

Arabii, arameii, cît și caldeenii
Care erau în Erech, Nippur, Kiș, Harsagkalamma,
Kutha și Sippar, cît și locuitorii acestora,
Păcătoșii care au îndrăznit a se împotrivi,
I-am scos de acolo, pradă i-am socotit.

La întoarcerea mea cei din Tu’muma
Rihihu, Yadakku, Ubudu
Kibre, Malahu, Gurumu
Ubulu, Damunu, Gambulu
Hindaru, Ru’ua, Bukudu,
Hamranu, Hagaranu, Nabatu,

Li’tau, arameii cei nesupuși,
pe toți i-am cucerit. 208 mii de suflete, și mari și mici,
Parte bărbătească și parte muierească,
Cai, catîri, măgari,
Cămile, vite și oi, fără de număr,
Pradă de ispravă, am dus-o în Asiria.

În calea mea, am primit de la Nabu-bel-shumate,
Ispravnicul orașului Hararate,
Aur, argint, înalți trunchi de musukkani,
Măgari, cămile, vite și oi,

Drept partea sa de bir. Războinicii din
Hirimme, ticăloși dușmani, i-am trecut prin sabie.
Nici unul n-a scăpat. Stîrvurile lor
le-am înfipt în țepe, împrejmuind orașul cu ele.
Ținutul acela l-am rînduit din nou: un bou,
10 miei, 10 chiupuri de vin, 20 chiupuri de curmale,
Dintre cele mai alese, daruri pentru zeii Asiriei,
Stăpînii mei, am hotărît pe vecie.




"The Annals of Sennacherib", University of Chicago, Chicago, 1924.

Despre Sennacherib: un rege, o bestie, un constructor, un conducator de oameni, ticalos de succes

.