[...] altfel nu mă pot opri la timp şi murim [...]

"Brusc, am realizat că nu mai simţeam deloc frigul muşcător. Parcă eram într-o cameră încălzită.

Să ne înţelegem: nu sunt paranormalist, extrasenzorialist, nu cred în spiritism, astrologie, magie, telepatie şi în dragoste dincolo de mormânt. Sunt un raţionalist înrăit, pe care, totuşi, când era mic şi îl durea capul, bunica îl descânta cu scuipat la tâmple şi încheia întotdeauna aşa: "Să rămâi curat, ca argintul strecurat". Şi ăsta era un descântec, unul colectiv, care îmi luase frigul cu mâna.

[...] Şi dintr-o dată m-a privit drept în ochi. Kezio, a spus, Kezio. Mi-a luat mâinile şi mi le-a pus încet pe lujerul ei de gât alb. Mi-a potrivit milimetric fiecare deget. Apoi şi-a pus şi ea mâinile pe gâtul meu. Am gemut scurt.

Priveşte-mă în ochi, mi-a spus, nu înceta nicio clipă să mă priveşti în ochi, altfel nu mă pot opri la timp şi murim."

Cristian Tudor Popescu, "Copil pur" (Gindul, 23 dec 2011)