Asta ca sa nu va mai amagiti atit si sa stiti cum va pacaliti, cum sinteti pacaliti. Cum se aplica pina si in acest caz dictonul care de regula il stim asociat cu babardeala: Everything is in the head.
vineri, 2 decembrie 2011
God of the neurons
Scris de Turambar at 22:09
Etichete: Ateism, Biology, Psychology, Science
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
,,Everything is in the head." Asta nu anuleaza temeiul metafizic-teologic: ,,De ce exista mai degraba ceva decat nimic?" Sensul lumii materiale, vizibile este dincolo de aceasta. Ceea ce nu se vede este mai important decat ceea ce se vede... Chiar daca, pentru ratiune si pentru bunul-simt, ,,aceasta stare de lucruri este intolerabila, ea nu mai poate dura!"(Caragiale)
P.S. Mi-a placut filmul!
De ce exista mai degraba ceva decat nimic?"
De ce ar exista un Dumnezeu, mai degraba decat nimic?
> De ce ar exista un Dumnezeu, mai degraba decat nimic?
de ce nu? [asa numitul "brici al lui occam" este, ca si god, "in the neurons"]
o realitate in care nu exista nimic... una in care exista orice [inclusiv god sau traian basescu]... totul e "decat" in neuroni.
@ Ontelus Dan Gabriel:
"temeiul metafizic-teologic" Seriooos?
"Sensul lumii materiale, vizibile este dincolo de aceasta" Seriooos? [expletive deleted] :)
Te amagesti, Onteluse
Dincolo de credinta, problema ramane, strict logic-rational: ,,De ce exista mai degraba ceva decat nimic?"
Va respect asa cum sunteti.
Trecind peste pronuntzia bizara, pompoasa si major defectuaosa a domnului, de ma-ntreb ce natzie o fi dinsu, vin de tentreb (nu ma mai enervez cu Ontelusha, fericitzi cei saraci) citzi crezi tu ca sint in stare sa intzeleaga, accepte si sa act upon this understanding of a larger scheme of life? Si sa se adapteze constient?
Vaxalbina.
Filmul are rostul sau si exprima bine paradigma cognitiv-mentalista la putere astazi, dar decat sa suparam si sa uram, nu este mai bine sa iubim si sa construim, in pofida tuturor evidentelor?...
,,Sa fie pace in lume!"
Daca acest filmulet demonstreaza ceva atunci acel lucru e ca poti foarte usor sa manipulezi oamenii cu ajutorul youtube.
Orice povestioara de adormit copiii spusa cu un aer stiintific va deveni o revelatie pentru o puzderie de internauti care nu stiu prea multe despre domeniul descris (sistemul nervos uman in cazul de fata).
A se vedea cum autorii evita pe cat posibil oferirea detaliilor, accentul cade pe "ideea (povestea) generala", cu alte cuvinte ce trebuie tu sa intalegi dupa ce ai vazut clipul.
Nu ti se dau elementele necesare pentru a putea trage de unul singur o concluzie, ti se ofera concluzia de-a gata. De ce sa digeri elementele de unul singur cand iti putem oferi de-a gata hrana digerata ?
Din pacate, asta este unul dintre nedoritele side-efects ale Internetului (nedorite de unii, dorite de altii).
Numai bine !
Sunt perfect de acord cu tot ceea ce ati spus, dar totusi apare o intrebare "Cum sa fie pace in lume?"daca încă din frageda pruncie, dar mai cu seama din perioada prescolaritatii suntem învățați sa urâm,sa furam, sa mințim și sa invidiem. În momentul în care apar aceste sentimente negative,care încep sa ne domine cu voia sau fără voia noastra, ce rămâne de făcut?
Trăim intr-o lume "nebuna" , în care timpul nu ne mai ajunge sa iubim, sa admiram, sa ne bucuram și sa fim EMPATICI! Pentru ca fiecare dintre noi e preocupat și focusat pe SINE, dar nici asupra noastră nu ne oprim cât ar trebui! Poate ca, dacă am da totul, am asculta mai atent și ne-am dezvolta mai mult capacitatea de a empatiza, ar dispărea suferinta, iar dacă suferinta ar disparea, poate ar exista acea zisa "pace în lume"(în care nu prea cred). In fine,pentru a se atinge "pacea în lume" consider ca ar trebui schimbata mentalitatea poporului român :)). Pentru ca de aici pleacă totul, nu este suficienta existenta catorva persoane cu principii de viata sănătoase, dornice de a impartasi bucurie,entuziasm si iubire deoarece în România exista conceptul de "turma", iar dacă nu faci parte din acea "turma"ești asupra criticat.
E din ce în ce mai grav faptul ca în loc sa ne iubim, ne sfâșiem și asta pentru ce? Pentru a intra în gratiile cuiva, pentru a da la o parte oamenii pe care îi consideram o posibila amenintare?
Voi încheia prin a spune ca trebuie sa ne trezim cu toții și sa realizam faptul ca în Cer nu vom fi etichetați după bunurile materiale pe care le-am agonisit pe parcursul acestei călătorii, ci după modul în care ne-am privit,incurajat și iubit semenii.
Mi-Ar plăcea sa iubim măcar pe jumătate din cât urăm. Și poate cândva, voi înțelege Cum poate exista atâta ură intre "frati".
"Sa fie pace în lume!" ��
Trimiteți un comentariu