"Filosofia ceaiului nu e numai estetică, în înțelesul obișnuit al cuvîntului, căci vădește, în legătură cu morala și religia, întregul nostru punct de vedere față de om și de Fire. Ea e igienă, pentru că silește la curățenie; e gospodărie, pentru că arată cum tihna se găsește mai curînd în simplicitate decît în încărcat și costisitor; ea e geometria moralei, întrucît hotărnicește simțul nostru de măsură față de univers."
Okakura Kakuzô, Cartea Ceaiului, Ed. Cartier, Chișinău, Moldova, 2007, p. 10
(în delicioasa traducere arhaizantă a lui Emanoil Bucuță; are și arhaicitatea asta lingvistică a moldovenilor farmecul și, iată, uneori chiar și utilitatea sa)
miercuri, 4 august 2010
Despre ceai, în vremi de zăpușeală
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Lasa ceaiul si danseaza oleaca ;-)
http://www.youtube.com/watch?v=924nfz7E-Tc&feature=player_embedded
În Sahara, ceaiul de mentă se bea fierbinte. În Tibet, ceaiul se bea tot fierbinte, foarte dulce şi cu adaos de unt (de iac, pare-mi-se). În Rusia, se pune un pic de ceai în votcă :-D
@Kilroy
Eu stiam ca se pune pliculetul de ceai langa stacana de votca. In nici un caz in stacana.
P.S. Pe aici, prin sufrageria asta, se bea numai Laphroaig, dar cu masura. :)
Litrul este o masura foarte adecvata acestei stari de spirit din aceasta sufragerie din aceasta nevoie de Laphroaig din aceasta viatza
:) :friends:
Trimiteți un comentariu