Ouroboros. Mitul eternei reintoarceri. Ciclicitatea. Renasterea. Devorarea. Unitatea primordiala. Legatura care nu se poate rupe.
Acum si in varianta mini, demitizata, reala, prozaica si pozabila.
Adica, iaca acolo, un prost de sharpe nating care si-a inghitzit coada si care incearca perseverent si constiincios sa-si digere propriul trup.
A se admira fatzaul hotarit cu care si-o trage singur. Pe pariu ca stiu ce ii trece prin capul lui de reptila cretina? Un gind scurt, dar cuprinzator: "minca-mi-ash"...
Mit, frate, nu gluma.
:wink: 
luni, 30 august 2010
Stance: Ouroboros
Scris de Turambar at 09:01
Etichete: Animale, Destul de perfect, Foto, Fun, Nature, Prosti da' multzi, Stances
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
maitre, lipseste o zvastika... pe cat posibil, tot una biologica sau, macar, una extrasa din mama natura, if i may put it so.
da' sa fie zvastika aia corecta, nu cea pe care ne-au varat-o pe gat teutonii!
sarpele asta a fost sinucis :-)
mireille, asta-i photosop. chestia asta se intampla numai la oameni.
Sarpele ala mananca sau face sex oral?
Ma Turi, dilema ta inteleg ca este daca jivina isi da muie sau ia muie, ca zau nici mie nu mi-e prea clar!...Ar trebui facut un "tomograf" sau un RMN-u cumva sa vadem si dinlauntru, ce zici?...Viatza tata, viatza nu joaca!...
With tail in its mouth, eternity or temptation.
SARPELE
Aidoma cu apa alunecos si verde,
Iesit din lutul galben, din pietre si dudau,
Se cuibarise-n prunduri lumina sa-l dezmierde,
Nestiutor de bine, nevinovat de rau.
Vechi voievod al lumii cu varsta grea de stanca,
Domnea semet in zale de solzi peste nisip;
Venit din noaptea lumii nu-si scuturase inca
Nici roua de pe ganduri, nici visul de pe chip.
Simtind cum se preface prin chin si naruire,
Scapa din asprul cleste al trupului vargat,
Si ametit de vraja din tainica-nnoire,
Innaparlea pe prunduri un sarpe verigat.
Despotmolit ca gheata din aspra-ncatusare,
Se cufunda in raze si se urca-n senin
Si nu stia el singur in marea lui visare
De se umplea pe-ncetul cu soare ori venin.
La fel de gol de verde si unduios ca apa,
Plutea, idee pura, in sanul caldei firi,
Cand l-a zarit un paznic, si-l cioparti cu sapa.
Zvarlit din slavi in carne cu crancene zvacniri,
El n-a stiut, si-n somnu-i lupta sa se adune.
Catandu-se-n tarana faramele s-aleg,
Si pana ce amurgul s-a stins ca un taciune,
In fiece frantura s-a zvarcolit intreg.
Autor: Vasile Voiculescu
da' motanu incaltat unde e dom'le? unde e? :) aceasta-i intrebarea ..
Trimiteți un comentariu