Aseara, inainte de culcare, i-am povestit Martei din nou despre copilaria noastra. Marta face in cateva zile noua ani. Andra, de patru ani, statea langa ea, culcushita in pat intre Marta si Flo, pe semi-intuneric, ascultand dar in acelasi timp incercand sa ne si atraga atentia.
Le-am povestit despre desenele animate. Despre cele cinci minute de Mihaela si despre Albumul duminical, unde era singura data in saptamana cand aveam parte de desene animate capitalist-decadente. Despre cum treceau prea repede si despre cum ne apuca tristetea ca mai trebuie sa mai asteptam inca o saptamana.
Despre cele cateva ore de televizor si despre structura programului. Despre telejurnalul cu Ceausescu, despre Cantarea Romaniei cu Ceausescu si apoi din nou despre telejurnalul dinainte de culcare, tot cu Ceausescu.
Apoi ne-am amintit de banane si de portocale, si despre trauma pe care o avem si acum la adresa acestor fructe. Despre madelena olfactiva a mirosului de banana (ma rog, nu in termenii astia, dar pe-acolo ideea).
Pe urma copilul a adormit, pentru ca Marta la orele 10 cade ca rapusa de furtuna. Andra in schimb, noctambula, adoarme mai tarziu, si a ramas sa mai duduie pe langa noi, in timp ce incercam sa ne uitam la un mare film, cu un mare actor: Voici le temps des assassins, cu Jean Gabin. N-am reusit sa-l vedem pana la capat, eram prea obositi pentru o asemenea otrava vizuala de film rau si bine facut, cu femei rele si bine facute si cu barbati fraeri si cu crime si cu mult alb-negru si chiaroscuro si ceatza si film noir.
Pe urma citesc in dimineata asta, courtesy of Bogdan Voicu, articolul din Dilema Veche al lui Andrei Manolescu despre uleiul extravirgin de masline din salata daneza. Si imi aduc aminte de primele noastre experiente cu uleiul de masline, si cat de scump ni se parea, dupa '90, studenti fiind.
Si PS-ul sau conclusiv "P.S. Pe măsură ce trece timpul, asemenea poveşti se cer a fi însoţite de tot mai multe explicaţii şi note de subsol... " imi declanseaza toata aceasta curgere de amintiri si de litere si de taste.
Si apoi gandul fuge la naveta zilnica pe care am facut-o de la Telega la Campina, in masini in care in mod obisnuit nici animalele nu s-ar fi carat, daramite oamenii, inghesuiti si infrigurati. Si asta cand aveam noroc si cand prindeam loc in autobuz, ca au fost multe momente in care fie nu puteam sa ne urcam, de ce mare inghesuiala era, fie autobuzul pur si simplu nu venea si atunci plecam pe jos.
Si imi aduc aminte de toate astea si vad figura uimito-amuzata a Martei, cand ne intreaba daca pe vremea noastra era Hannah Montana si cum ii povestim noi despre curent electric si despre Internet si despre calatoriile cu avionul si despre facutul vacantelor in strainatate si despre libertate si alte chestii cam complicate si cam intorlocate.
Si imi dau seama ca ne-a trecut glontul pe la ureche. Si ca acesti copii ai nostri trebuie sa stie, sa STIE, SA STIE, rasa lor de copii liberi, inocentzi si rasfatzatzi, sa li se spuna in fiecare zi, cu fiecare respiratie, prin ce nu mai trec ei acum si prin ce ar fi putut sa treaca.
Sa fie indoctrinati ideologizati inoculati asha cum fac si popii si biserica asa cum fac si politicienii si televiziunile cu patima cu ura cu limpezime feroce a mintii si a sufletului si a carnii. Sa invete copiii mei si-ai nostri si ai vostri si sa stie. Pentru ca nu li se spune, din motive ideologice si de adormire, si e asa de usor sa adormi. Si sa te uiti la televizor si totul sa ti se para mestecat de-a gata si sa gandesti gandurile lor.
Si atunci iar fierbe sangele in mine. Si iar imi aduc aminte ce spunea acel mare ticalos al epocii proletcultiste, Zaharia Stancu: Sa nu uiti, Darie, sa nu uiti!
Baaaaaaa! Sa nu uitati ba, mama voastra de atomici rasfatzatzi, care le avetzi pe toate la nas de-a gata si care nu stiti ce viata ati fi trait daca ar mai fi fost comunistii. Sa nu uitatzi, fraierilor si copiilor si inocentzilor si lejerilor.
Mama voastra ca nu stiti si ca nu va spune nimeni si mama noastra ca uitam prea repede si ca ne lasam in mod periodic prostiti si momiti si pacaliti.
vineri, 30 octombrie 2009
Va rog eu sa nu uitatzi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
38 comentarii:
Bravo! Imi place ce si cum ai scris!
Felicitări pentru text, şi eu a trebuit să îi explic unui copil, recent, despre Mihaela şi Pătrăţel, nu părea foarte impresionat. În cazul meu, cel mai bine funcţionează portocalele. Chiar şi în iunie, dacă e, mă gândesc că a venit Crăciunul.
asa e dom'ne. sa nu stie si ei, mama lor. iar astilaltii, sa nu uite, mama lor.
uite si vlad are un articol pe tema asta
Ceauşescu is in
"sa tie si ei, mama lor" umblam sa zic
superb scris. trist ca nu invatam din trecut.
Super scris, mi-a amintit de poeziile lui Cartarescu in care apar Ioana si Cri.
Hannah Montana e un fel Heidi, fetiţa munţilor? :)
Dragă Turambar,
Tot atunci, pe lîngă toate lucrurile triste de care aminteşti, ai avut parte şi de olimpiade la matematică, de citit literatură universală şi de făcut cultură cinematografică.
Ai da la schimb mintea ta pentru mintea unui adolescent semianalfabet de astăzi, care nu citeşte nici o carte pe an, nu e în stare să scrie o frază corectă din punct de vedere gramatical nici dacă viaţa lui ar depinde de asta şi nu crede că înainte de "Transformers" a existat ceva demn de a se numi cinematografie?
@Diacritica: Hannah Montana a fost numită una din cele mai negative celebrităţi din ultimii ani, cred că pe Digg am văzut chestia asta, recent. Îmi e lene să caut acum.
@Ţesătorul: sper că nu crezi că datorezi lecturile universale Elenei Ceauşescu mai mult decât îmi datorează mie Adrian Copilul Minune o casetă cu Emerson, Lake & Palmer?
@Ţesător:
În deplină cunoştinţă de cauză afirm că agramaţii de peste 40 de ani sunt la fel de mulţi ca şi agramaţii de 15 ani.
cata dreptate poti avea.
Trebuie mai ales noi sa nu uitam iar cei mici sa stie.
Altfel.. istoria se repeta!
@Gabi Desigur nu cred că îi datorez ceva Elenei Ceauşescu. Dar cînd ne raportăm la trecut sîntem tentaţi uneori să ne amintim selectiv fie numai ceea ce era rău, fie numai ceea ce era bun.
Îmi amintesc bine cartelele, cozile la alimente, frigul, transportul în comun de toată jena, demolările, străzile arate prin tot Bucureştiul, lipsurile de tot felul şi meschinăria delaţiunilor.
Dar îmi amintesc la fel de bine cîteva lucruri care poate pentru alţii s-au înceţoşat.
"Cosmos" prezentat de astronomul Carl Sagan (serial difuzat de două ori la TVR1 în anii 80).
"Conexiuni" prezentat de James Burke.
"Evoluţia vieţii pe Pămînt" şi "Planeta vie" prezentate de Sir David Attenborough.
Serialele biografice despre Marco Polo, Leonardo Da Vinci, Miguel de Cervantes Saavedra, Richard Wagner, William Shakespeare, Niccolo Paganini.
Păpuşile Muppets - cinci sezoane.
Mi-e foarte clar că nu Elena Ceauşescu a făcut aceste emisiuni. Mi-e la fel de clar că pe prea multe canale de televiziune de azi am să dau peste Oana Zăvoranu, Dan Diaconescu şi alţii ca ei, mai degrabă decît să învăţ ceva de la James Burke. Motiv pentru care am renunţat cu totul la televiziune.
Ceea ce nu îmi este clar este însă cîţi dintre români au ajuns la prosperitate, căldură şi belşug la 20 de ani după revoluţie şi cîţi dintre ei mai se confruntă încă cu foamea, cu frigul şi cu lipsurile. Şi oare tot vina Elenei Ceauşescu o fi dacă azi nu trăim decent cu toţii?
Foarte frumos scris, felicitari. M-a emotionat textul. Dar nu cumva riscam sa le transmitem prea mult din frustrarile trecutului? Nu cumva le reprosam prea mult ca nu reusesc sa inteleaga ce a fost atunci doar dintr-o simpla poveste spusa inainte de culcare?
O seara minunata
Imi amintesc cum ne povestea si noua bunicul de greutatile lor, de lipsa de hrana, de mersul pe jos zeci de kilometri, de... Pastele nostru ca avem de toate! Imi pare rau "bunicule" ca nu pot sa simt mai mult ce ai simtit tu, dar ca tot nu mai e asa si ca viata e destul de scurta, pot sa ma bucur de ce am acum si doar din cand in cand sa imi para rau si pentru tine? Pot sa nu car in carca toate erorile istoriei? Pot sa invat din cand in cand si din greselile mele ca sa ma bucur mai bine de succese?
Multumesc "bunicule"
Turambare ... nu stiu ce am azi, dar tot tind sa te contrazic ... poate ai tu o zi speciala :(
NU, N-ai Dreptate, nu trebuie sa stie, nu trebuie sa le spui seara la culcare ca sa te asiguri ca nu uita.
Nu ajuta cu nimic povesti despre carti citite la lumanare, nici despre cozi, nici despre practica agricola, nici despre foame, nici despre ratia de benzina si ratia de paine. Astea-s ale noastre si trebuie sa le caram cu noi, si eu zic ca noi trebuie sa invatam din ele ce e de invatat.
Nu-i ajuta cum nici pe tine nu te ajutau detalii despre front, despre razboi, despre foamete, despre frati morti si despre leacuri babesti. Erau ... recunoaste ... povesti infioratoare dar parca erau dintr-un film care se termina cand se termina povestea.
In schimb tu si eu... aia de-am trecut prin ele trebuie sa ni le amintim pana le intelegem, trebuie sa stim mai mult decat stiam atunci ... si trebuie sa le spunem de ce a fost posibil, si trebuie sa le spunem unde s-a gresit, si trebuie sa le spunem ce nu e bine sa faca, si trebuie sa le spunem la ce nu trebuie sa renunte, si sa trebuie sa le spunem pentru ce trebuie sa lupte.
Si, mama ei de viata, trebuie sa-i facem sa inteleaga, TREBUIE SA NE CREADA, trebuie sa-i facem sa ne creada. Nu stiu daca prin spaime si povesti sau prin calatorii cu avioane si recompense trebuie cumva sa-i facem sa ne creada.
Trebuie sa-i invatam sa gandeasca singuri, trebuie sa-i invatam sa nu se increada in lozinci, trebuie sa-i invatam ca raul sta in ignoranta, trebuie sa-i invatam despre dreptate si adevar, si despre minciuna si despre dictatura si despre nepasarea celorlalti si despre neputinta si despre curaj, si despre implicare ... si despre tot ce credem noi ca-i va ajuta sa evite cosmarul pe care l-am trait noi.
Si astfel ar fi ca si cum parintii nostrii nu ne-ar fi povestit doar de noroi si plug si lampi ci despre posibilitatea democratiei, a lumii libere a adevarului si a progresului, si arelatiilor interumane oneste.
Poate-s eu defect dar am tot avut colegi tineri care intuiesc comunismul din povestiri ... sau din vagi repovestiri si poate stiu de eugenia si ciocolata cu rom ... dar crede-ma ca nu-nteleg nimic din ce a fost si de cat de aproape sunt de ce-au fost. Ba dimpotriva prostia la putere e haioasa si noua dictatura ar fi cool.
Deci draga turambare tatal lui radu (9 in februarie) te roaga sa te gandesti cum au fost posibile lucrurile acelea si sa-i transmiti tatalui Martei ca si de el depinde ca Marta si Radu sa invete sa se fereasca de lucrurile alea... sa stie cum sa nu junga acolo.
Probabil nu-i suficient atata timp cat toate eforturile astea se bazeaza doar pe istoriile individuale si nu se vad in afara decat prin discursuri solemne cersetoare de voturi. Dar daca Marta sau Radu sau altii vor putea sa depisteze trucurile si minciuna, si dorinta de totalitarism si schema cu agricultorii si schema cu minerii si santajul profesional si politica fricii, si politica ignorantei si politica tintelor false si infierarea vrajitoarelor, si a chiaburilor si omniprezenta lingailor ... si ... poate ca lumea lor va reusi sa nu repete ratarile parintilor .
Si ce te faci daca ai tai copii, asa cum Leia mea a facut-o, surprinzand pe undeva pe la radio in masina sau pe la tv seara o discutie despre dictatura lui basescu, te intreaba de ce le tot povestesti tu despre vremurile acelea ca despre ceva rau si privativ... ca tot dictatura era si atunci si acum. scuze ca o dau pe politic... dar fierbe sangele in mine... cand imi amintesc ca ieseam iarna la cofetarie la inghetata cu mama si fratele meu pentru ca venea securistul bun sa ne intoarca pe dos casa sa gaseasca materialele compromitatoare pe care tatal meu le-ar fi putut primi, nu stiu cum, de la bunicul meu fugit in state la colectivizare. acum tot felul de ciuvici si ciutaci vin sa-mi spuna mie ca, de fapt, retraiesc acele vremuri, iar copilei mele ca traieste in aceeasi atmosfera in care tatal ei a trait. iarta-ma... nostalgia asta...
@Tesatorul
"Dar îmi amintesc la fel de bine cîteva lucruri care poate pentru alţii s-au înceţoşat." :-)
"Pantera roz" si "The Point" a.k.a.
"Oblio". Prin '83 si '85.
"Superman", "Star Wars", "Empire Stikes Back" la cinema... De "ET" si "Indiana Jones" n-au mai avut bani. Dar le-am putut puteam vedea la 'video-disco' cam pana in '86.
@ Florin & Dragos: ma tem ca va mitizatzi copilaria. Si nasoii din sclavia capitalista puteau sa se uite la Superman, Star Wars si ESB. Si ei puteau sa se uite la Cosmos, la Sir Atteneborough sau la Muppets. Damn it, ei le-au facut. Toate exemplele pe care mi le dati sunt din capitalismul decadent in putrefactie. Si Pantera Roz, si Oblio, si toate celelalte productii culturale la care faceti trimitere.
Ma tem ca sunteti prea scufundati in suprastructura simbolica (productiile culturale) si tindeti sa uitati textura vietii de zi cu zi, dincolo de loisir / leisure.
Va rog eu sa nu uitati... :/
@ Cristi Parvan: eu stiu despre foamete si despre razboi si despre suferinta de dupa cel de-al doilea razboi mondial si despre leacurile babesti pentru ca si mie, la vremea mea de copil tembel, mi s-a spus: sa nu uiti, Turambare. Sa nu uiti de Morgoth si de Glaurung si de Morgoth si de Nírnaeth Arnoediad. Adica, spre traducere: sa nu uiti de Stalin si de canal si de foamete.
Stiu. S-au facut si lucruri bune in vremea comunismului. Alfabetizarea egalizarea sexelor industrializarea urbanizarea. Dar stau eu si va intreb: nu cumva acestea ar fi fost facute chiar si mai bine si fara suferinta daca oamenii ar fi fost liberi, si nu sclavi la rusi?
Sa nu uitati, mai copii ma.
:/
Nu trebuie sa uitam nimic. Daca putem ierta, bine... daca nu, asta e.
Iar copii trebuie sa stie!
Asa cum stiu si eu de bunicul meu, de strabunicul meu (civili omorati de armata rusa eliberatoare)...
Nu mitizez nimic, Turin Turambar.
E ca în povestea cu cel ce a vrut să traverseze o întindere de mare noaptea, între două insule. A rugat un prieten să aprindă un foc pe insula unde trebuia să ajungă înot. Lumina aceea minusculă din depărtare nu l-a încălzit, dar i-a arătat destinaţia şi i-a ţinut vie speranţa noaptea, în apa rece. Fără ea ar fi fost dezorientat şi pierdut. Cu ea, a ajuns cu bine la liman.
Cam aşa şi cu Carl Sagan şi cu păpuşile Muppets şi cu bătrînul Tolkien...
Ce e trist e ca la un moment dat, indiferent de cate note de subsol si detalii si povesti de culcare o sa avem noi, NU O SA NE CREADA.
O sa zica ca suntem niste batrani nebuni si ca exageram, si ca nu ne mai aducem aminte bine. Si ca nare cum sa fi fost asa nasol.
ipo, mare dreptate ai !!!
asa cum acum ,dupa 60 de ani, sint tot felul de persoane care ne explica ca n-a existat holocaustul si camerele de gazare, tot asa peste vreo 50-60 de ani o sa zica ca ceausescu si comunismul nu a fost asa de rau cum zicem noi, si ca sa aducem dovezi ca au murit oameni la canal sau ca luam ulei si zahar pe cartela, cine a mai auzit prostia asta.
de asta nu trebuie sa uitam si nici generatiile noi, nu trebuie sa uite ce a fost.
hmm... uită'te şi tu ce'ai făcut!?!
mi'ai adus aminte... nu c'aş fi vrut vreodată să uit.
pentru că n'aş putea uita cum, copil fiind, înghesuit în mijlocul unei cozi la carne, am adormit! şi am rămas o vreme aşa adormit, de'a'mpicioarelea, deoarece înghesuiala mă impiedica să cad!
sau, altă dată, şi mai copil, într'o dup'amiază împreună cu vreo alţi 4-5, ne'am aşezat în dreptul unei gherete unde rareori se băga brânză sau, şi mai rar, carne şi'am rămas acolo până când ăn spatele nostru s'a făcut o coadă considerabilă. apoi am plecat râzînd de cei pe care'i păcălisem.
Deci cum spuneam, stimate memorolog (btw: txs for passng by): sa nu uitzi, Darie, sa nu uitzi.
Mama lor... :/
Atat de tare imi placeau bananele alea putin verzui puse la copt in camara pentru Craciun. Si prea putine mai ajungeau sa se coaca. Si acum dupa mai bine de 20 de ani de la marea imbulzeala manac tot banane putin necoapte.
Turambare, mi-au dat lacrimile...sa nu uiti Turambare , Darie, sau cum te-o chema...
Îmi place ce ai scris, însă nu şi cum. :)
Astra-i marea problema,copiii nostri NU CRED NIMIC DIN CEEA CE LE SPUNEM. Parerea mea este ca inafara ca suntem liberi nu prea mai avem nimic sfant in noi.
jos palaria!
Frumos scris, se vede dnu ca aveti condei, dar la fel de adevarat ca pe timpul cela aveam acces la sanatate, locul de munca sigur, nu alergai de nebun si stateai cu frica in san ca n-ai ce sa le dai copiilor ce sa manance cum e in ziua de azi, de bine de rau exista acolo mancarea, chiar daca nu aveai portocale si fructe la greu. Acum sunt de toate, dar nu ai cu ce. Atunci aveai cu ce, dar nu aveai ce. Si acum daca stau bine si-mi amintesc, in afara de cartoon network, si stimabilii care fac programele tv, de la diverse televiziuni, dau copiilor doar o singura data pe saptamana desene animate. Deci, care e marea schimbare ? De ce sa le spunem copiilor prin ce am trecut noi ? Lasati copiii sa se bucure de copilaria lor asa cum este acum si nu sa le aducem din trecut frustrarile noastre. Noi am fost sa zicem generatia de sacrificiu, am suferit pe o parte, dar cred ca acum ei sufera pe alta parte. Daca este atat de bine aici in Romania acum, de ce aleg cu totii sa plece ? Si ei sunt intr-un fel generatie de sacrificiu.
pe timpul cela aveam acces la sanatate, locul de munca sigur, nu alergai de nebun si stateai cu frica in san ca n-ai ce sa le dai copiilor ce sa manance cum e in ziua de azi..."
O, da, mai ales dupa 1980 fuse Raiul pe Pamant in Romania dar nu ne-am dat noi seama.
Cele de mai sus au fost valabile intre aproximativ 1964 si 1974.
Si-ar mai fi de discutat si nuantzat.
Dle Bora, eu sunt din '67 si ma refer la toata perioada pana in 1990. Vrei sa spui ca pana in '90 nu ai avut acces la sanatate, ai platit ceva, nu ai avut locul de munca asigurat, alergai cum alergi astazi pentru un loc de munca, sau si mai bine nu-l ai deloc, si continuarea, daca nu aveai loc de munca, nu ai nici bani si nici cu ce sa-ti hranesti copiii. Eu zic sa nu mai vorbesti prostii. Poate esti unul dintre cei fericiti care ai dus-o si o duci bine si in ziua de azi, nu ai dat de greu si nu ai nici termen de comparatie.
Anonimule, ai dat-o-n bara. Parintii mei au fost medici si-ti pot spune ce cacat a fost sanatatea din 1980 pana in 1990 si dupa. Si inainte. Tatal meu a fost inclusiv inspector la Directia Sanitara a judetului iar mama mea ar putea povesti cam cum se chinuiau cu frigul si cu mancarea in leaganul de copii. Ia nu mai idealizati aiurea si nu incercati sa-i tampiti pe altii! Lua-v-ar Dracul!
Si, fraiere, daca tu crezi ca atat cat era era gratis, ca statul nu impozita cetateanul, Canalul si Casa Poporului au fost facute din spuma marii nu stiu ce naiba cauti pe aici...
Mi-s mie dragi ideile de stanga si nu prea le sufar pe cele de dreapta dar mai drag mi-e adevarul.
Se uita mult prea repede de unii lipsa libertatii din vremurile acelea , libertate de exprimare, pana chiar si cea fizica, daca stam si ne gandim ca cei norocosi care mai ieseau pe afara trebuiau sa astepte 2 ani ca sa o mai faca odata. Nu traiesc mai bine acum, poate chiar mai prost ca pe vremea aia dar nici macar o clipa nu as mai vrea sa traiesc in comunism sau in o alta forma de dictatura. de acea e bine sa nu uitam, cat mai multi sa nu uitam, pentru ca uitarea celor multi ne-a adus in situatia de astazi cand stafia dictaturii se invarte din nou pe deasupra Romaniei
Da, dle Bora, se vede si dupa felul in care vorbesti ca vii dintr-o familie de medici, ce sa zic. Eu macar nu arunc cu injurii si jignesc oamenii. Si da, sustin in continuare tot ce am scris, ca aveam acces la sanatate si nu plateam mai nimic, ca aveam un loc de munca si nu mi-era teama pentru ziua de maine, dar de acum va e bine voua celor care furati, care aveti de toate - astia sunteti cei care va bucurati de democratie.
sa nu uitam! despre libertate si alte animale de prada a scris si Radu Gyr, poezie pt care a fost condamnat la moarte:
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Eu am iertat, dar n-am uitat. Inca lupt cu adormitii, cu neinformatii si cu uitucii care spun cretin "inainte era mai bine". Bai nea' cui spui tu asta, ca am gustat si eu din epoca de aur?!
Trimiteți un comentariu