De pîine și de Violeta

Astăzi, în companie selectă (Anca Bundaru, Șuțu, Piticu, Petreanu, Nenea, Book Blog, Irina, Andressa, Tara, Portocala Mecanică, Andreea, După bloguri – ceilalți care nu sunt încă trecuți aici să mă ierte, nu am ținut minte pe toată lumea; pe măsură ce apar nume noi, completez lista), am comis un act de brutăreală blogoferică la Violeta.

Violeta? Cine e Violeta? Cum, nu știți cine e Violeta? Păi Violeta e locul unde se mănîncă unele din mîncărurile cele mai bune, mai sincere și mai mîncăruri adevărate din tot Bucureștiul ăsta.

Uite aici: Violeta’s Vintage Kitchen, în centru, pe Batiștei 23, colț cu Jean Louis Calderon și vis-à-vis de Universitatea Media a lui Sîrbu. La nici 500 de metri de Universitate și de Intercontinental.

Deci, așadar și prin urmare, toți am făcut pîine, la invitația și întru găzduirea Violetei, a soțului său Ediz și a celor două colege de’ale lor.

Pe bune și fără de mișto: ei ne’au pregătit ingredientele la masă, iar noi am făcut ce fac bunicile atunci cînd gătesc cozonaci. Adică am amestecat făina cu drojdie, i’am pus ulei, unt, lapte, un pic de sare, un pic de miere, am adăugat apă, am frămîntat, ne’am nămolit și năclăit, fiecare după pricepere și după încheieturi.

Am lăsat pe urmă la dospit, am fumat așteptînd să crească aluatul (foarte important tutunul în tot acest proces tehnologic artizanal; dacă nu fumezi și nu bîrfești prin socializare, apăi nu crește pita cum trebe sus, pe sobă). Pe urmă i’am fript o porție suplimentară de frămîntat și de împletit și de dat formă, pînă a ieșit o aproximare de pîine din ea.

Pe urmă cu ea la cuptor, unde cu această ocazie am mai fumat o țigară și băut un pahar de vin, pentru că altminterea se stinge focul și nu se face pîinea.

Și uite așa, în două serii a cîte zece, am făcut pîini, ne’am întrecut în forme și în făină, ne’am cunoscut unii cu alții, am mîncat, în așteptarea pîinii, o tocană de iepure formidabilă, am făcut poze, ne’am minunat de namilele de aparate pe care unii din noi (nu spui cine: persoane importante toți) le au atîrnate de gît și, per ansamblu, am petrecut o seară admirabilă, cu prieteni, pîine și bună-dispoziție, în sunet de ploaie și de Bjork și de Gotan Project.

Ceea ce, dragi cititori, vă doresc și domniilor voastre. Pentru că ăsta este doar începutul, pentru privilegiații de blogeri. Urmează ca Atelierul de pîine de la Violeta să se țină lunar. Pe gratis. Nu aveți decît să trimiteți un e-mail, să vă înscrieți și să faceți pîine ca la mama acasă.

Pardon, și mai bine : ca la Violeta acasă.

PS: Poze? N’am. Eu umblu doar cu telefonul la mine pentru făcut poze și, în această seară, mi’a intrat apă în el și cred că l’a luat naiba. Dar nu’i nimic. Au făcut alții poze. Avem de unde fura… :)

PPS: Cine ghiceshte ce vrea sa reprezinte painea mea artistica, ii dau un coltuc. Grabitzi'va: oferta e valabila doar pana maine, cand sigur mi se va face foame si voi manca si coltucul-premiu.

Foto courtesy of Anca Bundaru

Lista de bloggeri brutari


Turambar in actul de panificatzie creativa


Turambar e multumit de rezultat


Juriul delibereaza


Painea lui Turambar
(La prova, a doua paine a lui Sutu, hors-concurs)