Una capra italiana molto bella e morta

Crapa-i-ar capul caprei in patru daca nu ma bucur mai mult de necazul broscarilor decat de semi-succesul nostru. Decat un egal chinuit, bicisnic, pragmatic si anti-spectacol, mama lui de catenaccio damboviteano-pitzurcian, mai bine o batuta zdravana, o furie portocalie, un gol din offside si doua goluri din spuma marii, sa le sune apa in cap, mama lor de italieni ingamfatzi si cu gel in par. Ca prea pana acum numai ei aveau noroc, si numai de partea lor fluierau partinitor arbitrii, si numai pentru ei se contabilizau barele, si numai ei ranjeau biruitor si arogant.

Insa acuma... Insa acuma... Insa acuma.... Gata! Basta! E finita la comedia! Sa curga sange, sa va doara, mama voastra de campioni mondiali de tot rahatul balonului rotund. Sa va toace presa marunt marunt, sa va ia primele de fotbalisti, sa va plimbe in cusca, in lantzuri si in chilotzi de jur imprejurul Colosseumului, sa va tavaleasca in pene de cioara si sa faca misto toata Ioropa de voi, mama voastra de broscari carele facetzi misto de altzii si uitatzi ce nashparlii de ruptzi in cur de muritori de foame de hotzii Europei eratzi prin anii '50 - '60.

De'aia te iubim noi pe tine, van Bastene. Ca stii sa ne razbuni. Cu fotbalul total. Cu suc de portocala mecanica.

Revenge. Sweet revenge. Pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor!