Ne pregatim de stringerea rindurilor, da? Coeziunea sociala se asigura prin conformism valoric si atitudinal. Asta trebuie facuta cit mai repede, cit sint creierele curate, virgine. In fata dusmanului minat puternic de la spate de valul ideologic religios trebuie sa-i opunem o contrapondere la fel de redutabila, minti la fel de focusate prin spalare timpurie.
Concluzia? Simpla: ne pregatim de razboi. Oamenii de stiinta sa faca arme. Popii sa faca soldati. Activistii politici sa faca emisiuni TV.
Evul mediu nu s-a terminat, domnilor...
:(
Courtesy of Utopia balcanica. Via Dragos Bora.
* * *
Scrisoare deschisã cãtre preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir V. Putin, din partea membrilor Academiei de Ştiinţe a Rusiei
Dragã domnule preşedinte,
Am urmãrit din ce în ce mai preocupaţi clericalizarea tot mai accentuatã a societãţii ruse, infiltrarea bisericii în toate domeniile vieţii publice. Constituţia Federaţiei Ruse asigurã laicitatea statului şi separã biserica de sistemul public de învãţãmânt. Vã adresãm aceastã scrisoare în calitatea Dvs. de garant al principiilor de bazã ale Constituţiei.
În luna martie Moscova a gãzduit al nouãlea Consiliu Naţional Rus. Una dintre rezoluţiile dânsului ne-a atras atenţia: “Asupra dezvoltãrii unui sistem naţional de educaţie religioasã şi ştiinţificã”. E un titlu dubios. Câtã vreme educaţia religioasã e gheşeftul intern al bisericii ortodoxe ruse, de ce ar trebui aceasta sã aibã un cuvânt de spus în domeniul ştiinţei?
Mai departe, textul rezoluţiei nu e deloc ambiguu. Rezoluţia cu pricina îndeamnã sã se cearã guvernului federal rus sã “includã teologia pe lista disciplinelor academice recunoscute de cãtre Comisia de Stat pentru Titluri şi Grade Academice, menţinând-o ca domeniu academic independent”.
Tentativele bisericii de a transforma teologia într-o disciplinã academicã recunoscutã au o istorie lungã-lungã. Pânã nu demult, însã, presiunea asupra Comisiei s-a exercitat pe ascuns. De când cu Consiliul din martie, discuţia se poartã în vãzul lumii. Totuşi, de ce teologia – un ansamblu de dogme religioase – ar merita un loc între disciplinele ştiinţifice? Disciplinele ştiinţifice se ocupã cu date reale, logicã şi dovezi, nu cu aspecte ale credinţei.
Trebuie menţionat cã pânã şi biserica catolicã a renunţat aproape în totalitate sã-şi mai bage nasul în cele ştiinţifice (în ’92, chiar şi-a recunoscut vina în afacerea Galileo şi l-a reabilitat). În conversaţiile sale cu V. I. Arnold (martie 1998), papa Ioan Paul II a declarat el însuşi cã doar ştiinţa poate determina adevãrul, în timp ce religia are mai degrabã rolul de a evalua posibilele utilizãri ale noilor descoperiri. Biserica ortodoxã rusã are cu totul alt punct de vedere.
Avem nevoie de un dialog între guvern şi societate pentru a pune capãt monopolului viziunii materialiste asupra lumii, viziune creatã în epoca sovieticã (din rezoluţia Consiliului).
Toate realizãrile ştiinţei, peste tot în lume, pornesc de la o viziune materialistã asupra lumii. Ştiinţa pur şi simplu nu se ocupã cu alte weltanschauunguri. Fizicianul american laureat cu Nobel, Steven Weinberg, a pus problema foarte mişto:
Experienţa de a fi om de ştiinţã face ca religia sã fie irelevantã. Cei mai mulţi savanţi pe care-i ştiu eu nu se gândesc la aşa ceva. Nu se gândesc la religie nici mãcar atât cât sã fie consideraţi atei practicanţi (N. Y. Times, 23 august 2005).
Ce ni se oferã ca înlocuitor pentru “monopolul unei viziuni materialiste asupra lumii?”
Dar sã ne întoarcem la Comisia pentru Titluri Academice. Pãtrunderea bisericii într-un organ al guvernului violeazã în mod evident Constituţia. Biserica s-a infiltrat deja în armatã – mas-mediile difuzeazã sfinţirea echipamentului militar (mai nou, navele de luptã şi submarinele trebuie sfinţite – din pãcate treaba asta nu le ajutã întotdeauna). Ceremoniile religioase la care participã oficiali ai statului au un super-rãsunet în presã.
Sus-menţionata rezoluţie a Consiliului conţine şi un îndemn la “recunoaşterea însemnãtãţii culturii şi eticii ortodoxe în toate şcolile şi includerea acestui subiect în curiculumul federal standard”.
Mai-marii bisericii solicitã guvernului sã facã “Introducerea în cultura ortodoxã” materie obligatorie în toate şcolile Rusiei. La ideea asta se lucreazã de ceva vreme. În circulara #5925 din 9 decembrie 1999, adresatã “tuturor oficialilor eparhiali”, Alexie II afirmã cã “sarcina educaţiei spirituale şi morale nu va fi dusã la capãt dacã nu acordãm atenţie sistemului public de învãţãmânt”. În încheierea aceluiaşi document citim:
În caz cã vor apãrea dificultãţi în predarea ‘Introducerii în credinţa ortodoxã”, materia ar trebui numitã “Introducere în cultura ortodoxã”, o titulaturã mai uşor de acceptat de cãtre profesorii şi administratorii şcolari crescuţi sub ateism.
Reiese din textul citat cã sub poleiala “introducerii în cultura ortodoxã” vom avea parte (în pofida prevederilor constituţionale) tot de educaţie religioasã.
Chiar şi dacã presupunem cã acel curs trateazã într-adevãr “cultura ortodoxã”, materia ar fi în continuare – aşa cum am subliniat de atâtea ori – de neacceptat într-un stat cu o mare diversitate etnicã şi religioasã.
Consiliul a considerat cã materia cu pricina e necesarã într-o ţarã în care creştinii ortodocşi, zice-se, constituie majoritatea absolutã. Dacã îi socoteşti ortodocşi pe toţi etnicii ruşi atei, poate. Fãrã atei, însã, creştinii ortodocşi sunt în minoritate. Dar nu despre asta e vorba. Cine ne permite sã tratãm celelalte religii cu atâta lipsã de respect? Nu e o formã de şovinism ortodox? Funcţionarii bisericii ar face bine sã se gândeascã serios dacã o astfel de politicã va uni Rusia sau o va dezbina.
În Uniunea Europeanã, unde intoleranţa religioasã şi-a arãtat deja dinţii, s-a recunoscut dupã lungi dezbateri cã şcolile ar trebui sã ofere un curs de istorie a principalelor religii monoteiste. Principalul argument pentru un asemenea curs ar fi cã predarea istoriei şi culturii altor religii promoveazã buna înţelegere între membrii diferitelor culte şi etnii. Nimeni nu s-a gândit sã cearã sã se predea o “introducere în cultura catolicã”.
Anul trecut, în cadrul Lecturilor Educative de Crãciun, ministrul educaţiei, Andrei Furşenko, a anunţat publicarea manualului de istoria religiilor. Lobby-ul ortodox a primit vestea cu ostilitate. De fapt şi de drept, manualul, alcãtuit de oamenii de ştiinţã ai Institutului de Istorie din cadrul Academiei de Ştiinţe (titlul cãrţii este “Religiile lumii”, spre folosire la clasele a 10-a şi a 11-a), este o lucrare foarte echilibratã, cuprinzând informaţii pe care ar trebui sã le deţinã orice persoanã educatã.
Ce primim în locul acestui manual? Acum un an, eleva Maşa din Sankt Petersburg şi tatãl ei au mers la tribunal sã cearã înlocuirea în programa subiectului biologie pentru liceu darwinismul “depãşit şi eronat” cu teoria cã omul a fost creat de o forţã divinã.
E o situaţie absurdã: dintr-un motiv sau altul, tribunalul trebuie sã hotãrascã acum dacã teoria evoluţiei, care afirmã, printre altele, cã viaţa a apãrut acum trei miliarde de ani, este corectã, sau dacã mai degrabã gãsim adevãrul în teoria creaţionistã care, spre deosebire de cea evoluţionistã, nu prezintã nici un fapt veridic, afirmând în schimb cã viaţa a apãrut acum câteva mii de ani.
Pare a fi o chestiune care intrã sub incidenţa ştiinţei, exclusiv. Dar Maşa şi taicã-sãu au primit sprijinul patriarhului Alexei al II-lea care a declarat, tot în cadrul Lecturilor de Crãciun:
Nu stricã sã ştii ce zice biblia despre originea lumii. Dacã unii vor sã creadã cã se trag din maimuţã, sã-şi pãstreze ideile, dar fãrã sã le impunã altora.
Ce se va întâmpla dacã vãduvim educaţia şcolarã de noţiunea elementarã a dovezii, de cele dintâi elemente de logicã? dacã eviscerãm educaţia de ultimele urme de gândire criticã şi învãţãm, în schimb, dogmã? Asta nu stricã? À propos, dacã e sã fim precişi, nici Darwin şi nici urmaşii lui n-au afirmat cã ne tragem din cimpanzei. Au precizat, în schimb, cã avem un strãmoş comun.
Oricum, biserica nu are o problemã doar cu darwinismul. Cum se împacã, de pildã, cosmogonia biblicã cu faptele dovedite de astrofizicã şi de cosmologia contemporanã? Ce ar trebui predat în şcoli – aceste date concrete sau relatarea celor şapte zile din cartea facerii?
A crede sau nu într-un dumnezeu ţine de conştiinţa şi convingerile fiecãrui individ în parte. Respectãm aceste convingeri şi nu ne-am stabilit un ţel în a combate religia. Dar nu putem sã aprobãm tacit când anumiţi oameni încearcã sã arunce îndoiala asupra cunoaşterii ştiinţifice, sã extirpe “viziunea materialistã asupra lumii” înlocuind cuceririle ştiinţei cu credinţa.
Sã nu uitãm cã politica guvernului – de dezvoltare şi inovaţie – nu poate fi dusã la îndeplinire decât dacã şcolile şi universitãţile îi doteazã pe tineri cu cunoştinţele la care s-a ajuns prin intermediul ştiinţei. Nu existã o alternativã la aceste cunoştinţe.
Membri ai Academiei de Ştiinţe din Rusia,
Evgheni ALEXANDROV,
Jores ALFEROV,
Garry ABELEV,
Lev BARKOV,
Andrei VOROBIEV,
Vitali GINZBURG,
Serghei INGHE-VECITOMOV,
Eduard KRUGLIAKOV,
Mihail SADOVSKI,
Anatoli CEREPAŞIUK
.
marți, 6 martie 2012
Nu existã o alternativã la aceste cunoştinţe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Ar cam trebui sa purcedem la razboi
Ocupati bisericile!
He he ... alegerea între impunerea unei forme de coeziune socio-culturală ( extrem de utilă, mai ales în perioade de criză ) şi eventuale avantaje ulterioare prin tolerarea sau chiar încurajarea "disidenţilor" e tot timpul una dificilă.
Cît se poate de raţional şi ştiinţific vorbind. ;)
E tare asta! Academicieni care se vorbeste cu "... e gheşeftul intern...", "... au o istorie lungã-lungã...".
La fel de credibila ca scrisoarea fostului sclav, de la 1800, toamna catre domnu colonel.
N-am zis nimic de adevarul celor exprimate. Doar ca e un alt coax.
Din postarea originala:
"Cu gândul la copilaşi mi-am fãcut timp şi am traducţionat (aproximativ, adicã cu câteva licenţe care sã facã textul mai puţin scorţos) scrisoarea deschisã care-a fost adresatã în 2007 lui Putin de cãtre o seamã de savanţi ruşi (dintre care la o primã vedere se recunosc vreo doi cu Nobel).
Plãcutnaia lectura, drujia!"
Eee, asa da, m-am linistit!
Scrisoarea e adaptata de laicul Vasile/Vitalie mai pe intelesul, si simtul umorului, colectivului de strungari-matriteri, materialisti-dialectici, de la Uzinele 23 August. Garanteaza Vitalie/Vasilie ca "originalul" (http://scepsis.ru/library/id_1346.html) pe care ni-l talmaceste el, e chiar original?
Ma gindesc ca, fiind scrisoare deschisa, undeva ar trebui sa existe si ce-au scris academicienii cu vorbele lor, nu cum i s-a parut lui Vasile/Vitalie ca suna educativ-haios.
"Drumul spre iad e pavat cu bune intentii!". Ptiu, drace!
Google Translate (http://scepsis.ru/library/id_1346.html) and you're done! Amen!
http://scepsis.ru/eng/articles/id_8.php Trec şi io p-aici cu întîrziere - uite traducerea 'oficială' în englezeşte.
Trimiteți un comentariu