Cum spuneam și în dimineața asta, într-un dialog erotico-constructiv cu Matusalem, mǎ întristeazǎ decǎderea stilistico-lingvisticǎ ce o putem decela în comportamentul agresiv verbal la compatrioții noștri contemporani din ziua de azi adicǎ de acum.
Ce se întîmplǎ? Toatǎ lumea s-a cantonat în genital. Cînd vine vremea de înjurat, sîntem martorii unei nefericite sǎrǎciri lexicale. Pulǎ, pizdǎ, inevitabilul fut. În cel mai bun caz, se fac excursuri în zona tanaticǎ. Aia cu morți adicǎ, pentru cine a lipsit de la orele de greacǎ clasicǎ.
Indiferent de motiv, de mood, de intensitatea supǎrǎrii, toatǎ lumea își bagǎ și își scoate, fute chiar și dacǎ n-are cu ce, apǎsat, cu stropi de plǎcere cristalinǎ atunci cînd rostesc cuvintele alea neaoșe, pe care ni le-au lǎsat strǎmoșii noștri slavi și cumani, de la Decebal și Traian citire. Tare repede și iute, cum zice bancul. Tare și apǎsat, cum scria pe tatuajele interlopilor pe vremuri.
Ca și în alte domenii ale vieții, ruralul și tradiționalul își dau obștescul sfîrșit. Iia cea înfloratǎ, nǎframa, costumul popular, cîntatul din frunzǎ, hora în bǎtǎtura satului, obiceiurile tradiționale și înjuratul pe teme religioase sînt deja de domeniul trecutului.
Cred cǎ în ziua de azi doar pe la MȚR se mai înjurǎ ca pe vremuri, asta doar ca sǎ se pǎstreze ceva din parfumul acelor vremi trecute. Te trezești cǎ mîine-poimîine Vintilǎ Mihǎilescu, antropologul nostru de servici, se va simți obligat sǎ organizeze un workshop la care sǎ învețe studenții de la științe sociale sǎ învețe tradițional, autentic.
Workshopul va fi organizat pe bani europeni, evident, cel mai probabil pe un fond POSDRU, și pe urmǎ vor fi dificultǎți în justificarea birocraticǎ a banilor cheltuiți. Alte motive de înjurǎturi. Alt workshop. Chiar happening, aș zice.
Unde sînt, oameni buni, înjurǎturile alea cu care am crescut în ograda pǎrinteascǎ? De cînd n-ați mai auzit un “Dumnezeii mǎ-tii” spus din inimǎ, cu foc, cu poftǎ haiduceascǎ și cu bîzdîc balcanic? Dar un “Crucea mǎ-tii”? Dar un “Da-r-ar dracii în capul tǎu sǎ dea”? “Anafura și cristoșii cui te-a fǎcut”? Dar un simplu “Du-te dracu’”, care pe vremuri era pur și simplu pîinea cea de toate zilele a relațiilor interumane pline de respect și prețuire reciprocǎ?
Oameni buni, ne moare tradiția, oameni buni! Sǎ facem ceva! Sǎ-l punem pe Vintilǎ sǎ scrie un proiect! Sǎ propunem o materie facultativ-obligatorie în clasa pregǎtitoare, sǎ învǎțǎm copiii sǎ înjure neaoș, de la curu’ vacii. Ah! Cristoșii mǎ-sii de viațǎ, de ce trebuie sǎ îndurǎm aceastǎ nedreptate ontologicǎ, aceastǎ viațǎ atomicǎ de rahat, în care toatǎ lumea vorbește ca-n Pantilimon și nimeni nu mai înjurǎ ca un cioban?
Dumnezeii mǎ-sii de viațǎ...
Deci, așadar și prin urmare, ținînd cont de faptul cǎ scǎunelul are doar trei picioare, pe cale de consecințǎ declar deschise lucrǎrile interactive pe aceastǎ temǎ. Aștept cu cel mai științific interes toate înjurǎturile rural-arhaice pe care vi le amintiți și care considerați cǎ trebuie sǎ rǎmînǎ în fondul de aur al înțelepciunii spiritului poporului român.
Ce mama dracu’! Pǎi ori sîntem antropologi, ori nu mai sîntem...
vineri, 2 martie 2012
Concurs de înjurǎturi antropologico-nostalgice
Scris de Turambar at 15:30
Etichete: A sense of catastrophe in the fresh winter air, Antropologie, Destul de perfect, Lingvistica, Nu sînt gras cîntarul mǎ persecutǎ, Romania, Scriitura
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
Exista si injuraturi "moderne" care imbina genitalul cu religia.
Nu reporducem ca nu suntem in Pantelimon.
lectura volumului II din Ciresarii (Castelul fetei in alb) poate fi o buna sursa de inspiratie pentru junii care considera sfera genitala uncool.
Am auzit o fetita enervata spunand "la naiba!" si mi-am dorit ca lumea, la maxima enervare, sa gaseasca in naiba solutia descarcarii.
si multe din cele bisericesti is legate de coit.
din ce-mi amintesc, de la bunica-mea:
* 'tu-ti grijania si anafura (sau fara anafura). de copchil.
* icoana ta (futu-ti e implicit)
* batute-ar Dumnezeu sa te bata
* sariti-ar ochii sa-ti sara
Dracu
Cea mai originală:
"Usca-mi-aş ciorapii pe crucea mătii". Un adevărat haiku.
Acuma depinde si de zona folclorica.Uite una de la mine.
http://www.youtube.com/watch?v=QlyKpxP5YGI
de la fostu' oleg de cameră:
"aranghelu' pascătului mă-tii!"
de la vacanța mare (crapu și menumorut):
"trăgia-mi-aș ciorapii prin coliva ta"
Este post si, ca atare, se recomanda injuraturi cu legume (nu cu carne). Exemplificam:
"Tu-ţi ceapa mă-tii!"
"Să sugi morcovul"
"Da-ţi-aş mure!"
Totusi Glaurunga, nedreptatesti injuratura erotica, radacinile ei sunt mult mai adanci si bine infipte pana-n plasele.
De pilda io consider ca cea mai tare injuratura e asta:fute-o-ai pe ma-ta.
Din mai multe motive.
Una la mana, ca verbul e exprimat intr-o frumoasa forma flexionara, intr-o vreme in care formele la modurile si timpurile analitice tind sa predomine sec.
A doua la mana, pentru ca a sesizat avant la lettre complexul oedipian.
A treia la mana, ca desi pare agresiva, e plina de blandete.Exprima foarte armonios ceea ce tu insuti ti-ai dori (cf. Freud) si te indeamna cu blandete s-o faci.Este cum s-ar zice o injuratura care-ti vrea binele, iti doreste descarcarea de tensiuni spre propria ta satisfactie.
In plus injuratura se refera la realitati concrete, nu la chestii care nu exista, fiind intrunite astfel toate conditiile pentru a fi implinita in modul cel mai real.
Uite de aia io cred ca fute-o-ai pe ma-ta e injuratura castigatoare pentru ca este injuratura care-ti vrea numai binele.
una care mi-a ramas draga de cand am auzit-o: "Jucar-ar dracu sub umbra ta". Cu accent de bihor suna mai bine.
alta pe care am auzit-o pe la radio acum vre-o doi ani, si nu a mai iesit de pe unde a intrat: "Lua-mi-ai ratele la plata".
Benigne si amuzante. Cam asa ar trebui sa fie toate injuraturile.
futa-te dumnezeu sa te futa! cu accent de rodna veche, mare dreptate ai!
calca-v-ar vaca neagra pe toti!
Bre, da' la noi marinarii nu injura?
http://gizmodo.com/5888023/how-to-make-siri-curse-like-a-sailor
futu-te-n cur pa mata!
Trimiteți un comentariu