Au revoir, maitre

La Eurocon-ul din 1994 din Timișoara i-am cumpǎrat Le Monde d’Edena, deși era o cǎruțǎ de bani pentru mine pe vremea aceea. Ale dracu’ de scumpe, comics-urile astea, pentru un pîrlit de student fǎrǎ bani.

Și pentru cǎ tot o cumpǎrasem (n-aveam bani decît de o bandǎ desenatǎ), m-am așezat la coadǎ sǎ mi-o semneze. Nu prea știam eu cine este domnu’, am aflat atunci. Și pe urmǎ. Și am stat la coadǎ, și cînd mi-a venit rîndul domnu’ a deschis la prima paginǎ și cu o mișcare bine controlatǎ mi-a desenat un personaj din carte și s-a semnat lîngǎ. M-au trecut fiori: i se mișca mîna cu o naturalețe inumanǎ.

Și uite așa am în bibliotecǎ și acum un volum semnat de Jean Giraud, cu un muțunache desenat de mîna lui.

Zilele astea a murit. Și Jean Giraud, și Moebius. Dar el de fapt n-a murit. Doar o țîr’ s-o odihnitu. Rǎmîne în mințile noastre, în bibliotecile noastre, în fantasmele noastre.

La revedere, celestule, zǎnatecule, inutilule...



.