Miini negre, arse, muncite

Neeah. Nici chiar asa de blue collar. Cauza, una mai simpla si mai romantic-leizurista: in zilele ce vor sa vina, cind se intorc fetele de la Telega sa inceapa scoala, adica numa' miine nu'i poimiine, avem o sacosa intreaga de nuci verzi de cojit, belit, scobit, trosnit, despicat si mincat.

Si cum nu iese foc fara fum si miez de nuca fara miini negre, voi fi, ca in fiecare an, un mic Kunta Kinte palmar, mai ales la aia dreapta: tin cutitul in mina stinga, deci nuca in mina dreapta, deci tanin si sucuri si chestii inegal distribuite la nivelul extremitatilor superioare ale primatei care sint.

Pentru cei care n-au mincat niciodata nuci verzi, un mare semn de compasiune din partea noastra. Nu stiti ce-ati pierdut. Precum orbul lumina, precum manelistul Ofranda Muzicala, habar n-avetzi, o voi jalnicilor, modernilor, tristilor. Pentru ceilalti, initiatii intru gustul dulce-lemnos al miezului de nuca, vivat and hugs. Lucrurile frumoase de multe ori sint cele simple. Except Bach, of course.

De-abia astept saptamina viitoare sa ma vad cu clientii si sa le intind cu nonshalantza o mina profesionala, bronzata pe dinafara si circalita pe dinauntru. Sa le vezi reactia de surpriza, dezgust, ushoara retragere a miinii. "Ce-ati facut?". "Eh, nimic, am spalat motoru' la Subaru. Da' nu datzi mina cu mine? Sinteti suparat? Sau va e frica sa nu se ia?".

He. He he. Din binefacerile nashterii la Telega.

:wink: