Mathematics as inevitability

Eu stiu asa, din amintirile mele din copilaria si adolescenta matematica: orice multime finita inzestrata cu o relatie de ordine totala prezinta un minim si un maxim.

Aplic aceasta lege matematica pe subsetul candidatilor la prezidentiale si rezulta urmatorul rationament: oricat de prosti, de ticalosi, de naivi, de nasoi, de inadecvati functziei, in mod inevitabil si iremediabil unul din ei va deveni Presedintele Romaniei. Chiar daca totzi sunt hiper-super-para-nashpa, unul din ei va sta cu fundul pe tronul democratic al Romaniei. (Acelasi rationament se poate aplica si in cazul alegerilor parlamentare, evident, ca si in cazul oricarei selectii publice democratice.)

Si sa va mai spun ceva: daca nu votatzi, tot o sa iasa unul din ei. Chiar si daca doar un singur blambec din aceasta tzara frumoasa si trista va vota, atunci vom avea presedinte. Deci statul acasa nu rezolva problema, doar o muta pe umerii celor care vor vota cu punga de malai si cu kilu de ulei. Adica nu voi, mai ashtia care va tocitzi ochii in Internet aici, acum, pe aceasta pagina de adevaruri adevarate si rugby.

Iata cum, precum se arata Venus din spuma marii, precum iese Melkor din Angband, asha rezulta si concluzia votului negativ, al rationamentului de tip "cel mai mic rau". Toti sunt nasoi si nepotriviti functiei, insa in mod inevitabil unul din ei va deveni presedinte. Atunci hai dracu' sa-l votam macar pe cel mai putzin nasol (ticalos / nepriceput / nepotrivit / nemernic etc.)

Intzelegetzi de ce acest ratzionament este atat de puternic in mintzile oamenilor? De la matematica ni se trage, dugushliucilor.

Eu v-am spus sa invatzatzi matematica, puturoshilor. Literatzilor. Umanishtilor. Si voi, nu shi nu. Batman, Batman... Repetentzilor!

:D