Stiti, in viata sunt momente in care frumusetzea doare. Doare atat de mult incat ti se inmoaie picioarele si simtzi ca itzi crapa inima de prea mult, de prea geniu. Apoplecsia cvasi-fatala a contactului brusc cu Dumnezeu cel inexistent care rezida in oameni si in creatziile lor.
Unul din aceste momente a fost mai demult, acum vreo 12 ani. La Guggenheim, in buricul lumii. Am ocolit un colt de perete, am dat nas in nas cu ea. Cu repasseuza. Cu frumusetzea si cu oboseala si cu tristetzea cea albastra a oamenilor roz, moderni, amaratzi si atat de bine, de bine prinshi in ochi shi in pensula. Si s-a facut albastru si roz in jurul meu, si tristetzea cea frumoasa mi-a ramas in minte de-atunci.
Pablo Picasso - La repasseuse (1904)
Mai recent, anul trecut, in vara, mi s-a intamplat din nou. Din nou mi s-au inmuiat picioarele. Din nou m-a luat inima la fel de iremediabil. La Van Gogh Museum, in buricul Europei. Am dat coltzul incaperii, am dat nas in nas cu taietura fotografica lipsita de isterie a ochiului clinic, cu viata seaca si uscata si simpla si senina, cu matematica sirurilor de maslini, cu ritmul de fuga de Bach, iremediabila si inexorabila si inevitabila, pus pe hartia aspra a campiei olandeze din Frantza. Inainte de nebunie e vremea seninatatii si a conciziei si a claritatii lipsite de patima. Si in jurul meu atunci s-a facut frumos si creion shi mistral.
Vincent Van Gogh - La Crau Seen from Montmajour (1888)
Deci stati linistiti: e bine, prieteni, e bine. La vita e bella. Frumusetzea in vremea ciumei, prieteni. Si o veste buna: frumusetzea bate ciuma. Eventually, beauty prevails.
:friends:
joi, 26 noiembrie 2009
Frumusetzea in vremi de ciuma
Scris de Turambar at 11:21
Etichete: Art, Oamenii frumosi si zadarnici, Picasso, Stari si zile, Van Gogh
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Adevarata fericire se afla in despersonalizare, in delirul celor ce iubesc.[…] Dar ce har ceresc mai poseda epoca aceea, ca sa poata trata toate acestea pe un ton vesel. Valete, plaudite, vivite, bibite! “Intreaga gloata e in asa hal plina de atatea feluri de nebunie, incat nici o mie de democriti n-ar fi de ajuns ca sa rada de ea (si chiar ei ar avea iarasi nevoie de un alt Democrit, ca sa rada de ei).” ( citat din Huizinga, “Erasm” si in citat, altul din “Moriae Encomium”)
mm...si totusi, magritte...nimic? :D
(sunt superbe oricum ambele opere)
...Ainsi allons-nous, cavaliers sur un chemin de neige, cherchant la bonne foulée, cherchant la pensée juste, et la beauté parfois nous brûle, comme une branche basse giflant notre visage, et la beauté parfois nous mord, comme un loup merveilleux sautant à notre gorge". Christian Bobin-A folle allure
8-|
am mai zis ca ajung la Academia Romana cand bat cararea spre Turambar...
ce face ...stiinta de carte din om...
of of :D
asta de mai sus e rautatea
partea de nerautate este:
S&B!(caci ai need si nevoie)
:)
Trimiteți un comentariu