A mai ramas doar una

Acum aproximativ o luna aveam doua strangeri evidente de inima, chestii de'alea care cumulate duc la pre-infarctul de la 50 de ani si la infarctul de la 55 sau de la 60 de ani, sa nu se mai chinuie statul roman sa-ti mai plateasca pensia, ca si asa nu mai are cine sa te tina, la ce dezechilibre demografice vor fi peste 20-25 de ani.

Deci, ca sa revenim la firul epic: doua strangeri de inima. Prima: ce ne facem, neamule, in turul I? Vorbesc evident de Exit Poll, despre rezultat durandu-ma fix la basca de sociolog cu basca. Pe mine ma durea atunci la corason ce vom face daca scenariul A se va confirma, acela in care ocupantii locurilor 2, 3 si 4 vor fi suficient de aproape ca procente incat sa nu putem diferentia suficient de sigur in masuratorile noastre cine va intra in finala cu Basescu.

A doua durere, evident, cea referitoare la turul II. Ce ne facem, neamule, daca aia doi sunt destul de aproape unul de altul? Ce facem? Bagam capul in nisipul probabilist, precum CURS acum 5 ani de zile? Ne facem ca ploo 50-50, Too Close To Call? Sau we boldly go where the infarct goes si zicem o chestie acolo, inegala, cum ne iese, la virgula lui sub 2 puncte diferenta intre ei? Ce ne facem daca este 50,5 la 49,5?

Stiu, stiu, domnule Abraham: ne uitam la trenduri. Si totusi... Durerea de strangere de corason persista, pentru ca oricat de mult ne-am uita noi la trenduri, nu avem cum sa luam in calcul mica si marea frauda (mica, adica petty, adica intzelegerile alea meschine de la sectii, cand doi baci se decid sa-l faca pe-al treilea, chestii care pe ansamblul tarii se cam anuleaza reciproc; si mare, adica strategica, cu tancuri, autobuze, servicii si tot tacamul conspirationalo-paranoic). In plus, nu masuram nici votul in strainatate, care stim ca este cum este, si ne intrebam: e doar atat, doar ce stim noi, sau si mai mult decat atat?

Intre timp, din fericire, una din strangerile de durere de inima ne-a trecut. Acum putem spune cu suficienta liniste in creer ca turul I e clar, oblu, curat si luminat. Stim ce se va intampla si nu prea se mai egzista fortze de fenomene de puteri normale, paranormale sau patibulare care sa schimbe scufitza existentzialo-electorala in aceste mai putin de 10 zile cate au mai ramas pana la marea zi J, pana la a doua zi dupa meciul Anglia - Noua Zeelanda (this is a petty in-joke pentru stralucitorii care stiu ca sambata viitoare vedem macel).

Deci turul I e clar. Cristal senzual margaritar. Nu mai ma preocupa. Daca ma supar un pic (nu, nu - it's just a matter of speaking), va spun de pe acum cifrele. Deci aici am ocolit glontzul miocardului fisurat.

Mai ramane doar marea problema a turului II. In mod teoretic, nici acolo nu prea ar trebui sa ne facem maaaari probleme, daca e sa ne luam dupe cifrele de acum. Dar tocmai asta e problema: mai e mult pana departe, intre tururi evident ca se vor intampla chestii, poate sare vreun iepure atomic cu o dezvaluire cutremuratoare, poate spune Crin ceva, poate poate votantii lui Crin chiar il asculta, poate vedem care este eficienta efortului din strainatate. Poate. Daca si cu parca se plimbau in barca.

Ma rog: om trai si om vedea. Daca nu facem infarct pana atunci. Intre tururi, evident, ca pana la turul I va spun eu: sanatate si pace, vacantza si veselie.

Deci doamnelor si domnilor, mana pe lopetzi. Mai sunt (stai sa numar...) Mai sunt noua zile pana la marea cutremurare, volumul 1. Deci, doamnelor si domnilor cu patima in gura si cu politica in suflet, adevarat va graesc voo: sa curga procentele roshii precum sangele si portocalii precum catina cea coapta de toamna. Vine Exit Poll-ul...

:)