Cine scrie, scrie

Uite, tocmai am primit recent, doar acum cateva saptamani (:p) (comme on, shtii prea bine ca am fost ocupat), o leapsha de la Rekinoo (zice ca vine drept si direct de la mogul. o sa-l intreb in dimineatza asta pe mogul sa vad daca chiar asha este, sau doar e a spin from Ovidiu). Deci intrebarea care este este: Cine scrie cel mai bine?

Ete na. Simplu. The Economist. Punct. Neeext!

Bine, bine, lasam gluma la o parte. Sa fim seriosi si sa intram in spiritul lepshei.

Deeeci.

Deci inevitabil si indubitabil si inexorabil ca cel mai bine scrie Vlad. Vlad Petreanu. De departe. By far. Scrie atat de bine, incat simt nevoia nu doar sa-l mentionez, ci sa si il vorbesc in paragrafe lungi si complicate. I have come not just to tell Petreanu, but to praise him.

Deci.

Deci Petreanu are acel echilibru de seninatate, giocozitate, implicare sociala rea si incrancenata, dar pentru o cauza nobila, toate infofolite bine bine spre impecabil in scriitura, in vorbe si fraze bine cumpanite si rele si bune si faine si gustoase. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici prea lungi, nici prea scurte, nici prea baroce (asa ca asta), nici prea telegrafioase, nici fara atribute, dar nici cu prea multe, nici calare, nici pe jos. Ce mai, Petreanu are talent la scris.

In plus, combinatia de subiecte, mostly serioase si legate de preocupari publice, dar asezonate din cand in cand cu delicioase povesti despre criminalii din acvariu, provoaca dependenta. Daca stau sa fac o comparatie, Petreanu uneori imi provoaca aceleasi gusturi mentale despre vorba si viata pe care pe vremuri, cand l-am descoperit, mi le-a provocat Steinbeck. Stiu, stiu: sa pastram masura. Dar asa, ca si analogie...

Deci simplu. Deci inevitabil: Petreanu.

Pe urma? Hmmmm. Lemme think. Ca primul a fost spontan si ejaculatoriu. Dar urmatorii trebuie sa fie ganditi / cumpaniti / balansati.

Hmmmm. Lemme think.

E clar ca Groparu makes the short list. Nu ma intrebati de ce. Simplu. Pentru ca e ca mine: neserios si jester. Si pentru ca este inepuizabil in inventivitate. E un soi de Ion Creanga care s-a incotorlat cu Luca Pitzu si cu Manara si a iesit o sexospaimie logoreica, un delir ardelean demn de povesti la gura sobei, cu mandra goala infashurata in jurul tau, sa-tzi tzina de cald.

:)

Apoi, e clar ca Moshe & Mordechai si Mosh Califar intra si ei in academia blogosferica. De ce? La fel de simplu: pentru ca sunt buni. Pentru ca sunt momente in care dau cu cuvintele bine, dar bine de tot. Stiu, se vor supara ca ii iau la pachet. Dar in mintea mea ei asa sunt. M & M. Nu se topeste in mana, se topeste in creer.

Hmmmm. Lemme think some more.

Stiu. O sa ma injurati. O sa spuneti ca sunt stereotipic. Dar sa stiti ca Zoso, dincolo de pozele lui si de postarile alea platite, in care ne povesteste cum se da el cu Audi si cat de proaste sunt strazile patriei noastre Republica Subdezvoltata Romania si ce nasoi e jurnalistii care fura de la blogeri, sa stiti ca Zoso chiar scrie bine atunci cand vrea. Si vrea destul de des. Cu carne, cu convingere, cu vorbe bine gasite (caci despre asta este vorba in propozitie aici: vorbe bine gasite, da?). Si nu, nu e periutza. Nici Zoso nu are nevoie de periutze, nici eu nu am nevoie sa-i dau. Pur si simplu e bun. Punct.

Pe urma ar mai fi Dulce Mahala. Mare om, mare caracter. Mare scriitura. Atunci cand vrea, evident. Doar ca el nu se baga in chestii de-astea nashpa si jegoase, cu realitatea si cu socialul si cu jos tiranu sus tiranu unde-i spuma sa fac spuma la gura despre politica romaneasca. Nu, el haladuie prin mlashtinile nostalgiei, prin mahalaua tineretzii, prin deshertaciunea literaturii inutile. De citit.

Si ultimul, dar nu cel din urma, evident nu cel din urma, cateodata cel dintai: Razvan Exarhu. Cand scrie omul asta, scrie cocosator de bine. Pentru ca, nu uitati, aici vorbim mai ales despre scriitura. Deci Exarhu.


Honorable mentions: La coltul strazii, Chinezu, Dan Popa, Romania Obiectiva, Sebastian Corn.

Pentru ceilaltzi, fara suparare: aici e vorba de scriitura, da? De vorbe bine alese si cumpanite purtate de vant, care zdrangane platoshele de arama si cad aheii precum frunzele in vant, secerati de mania lui Hector.



:)