Aproape în fiecare zi trec pe lîngă el. E acolo, lîngă florărie, pe o străduță ce dă din Calea Moșilor, pe unde scurtez eu drumul spre birou să evit semafoarele de centru de București. Șmecherii șoferești învățate de la taximetriști, prilej cu care cunoști și orașul adevărat, cel din spatele blocurilor comuniste.
E acolo, două uși mai departe de anticariat și de florărie. Are o vitrină cam jegoasă, cu afișe vechi. Scrie pe el Pet Shop. Probabil vinde fie mîncare de animale, fie animale de companie, din acelea pufoase și nevinovate: aligatori, iguane, boa constrictori, varani de bimbliotecă. Nu știu, că nu m-am oprit niciodată să intru să văd ce-i cu el. Știu, știu: ar trebui să-mi țin trează curiozitatea de antropolog amator.
Doar atît știu: că scrie Pet Shop pe el. Și că de fiecare dată cînd îl văd, în minte mi se aprinde în mod inevitabil asocierea: Pet Shop Boys. Nasoii ăia de anii 80, cu muzica lor sacadată și ieftină și comercială și gay.
Dar nu despre calitatea muzicii lor e vorba aici în propoziție, ci despre felul în care se fac conexiunile. Eu, și probabil mulți alții dintre noi, care în anii 80 și 90 auzeam prima dată de sintagma Pet Shop în contextul MTV-ist, facem asocierea de la trupa muzicală la tipul de magazin.
Cînd, de fapt, la început a fost fix pe dos: băieții ăia cînd și-au făcut trupă, aveau bine înfiptă în capul minții lor ideea de magazin de / pentru animale. Făcea parte din textura socială a vieții lor cotidiene, era aproape la fel de obișnuit și de banal pentru ei precum brutăria, frizeria, florăria sau farmacia. Și atunci și-au spus Pet Shop Boys. Băieții de la magazinul de animale. Poate că vreunul din ei chiar și lucrase acolo, să facă un ban în tinerețea lor săracă.
În schimb, pentru noi, conceptul de magazin de animale era ceva totalmente străin în acei ani ai tinereții noastre în care deținerea unui animal și corcolirea sa era probabil perceput de către comuniști ca fiind ceva decadent, capitalist și subversiv. Pe lîngă această explicație politică, de respingere datorată asocierii cu mama lor de capitaliști, lipsa magazinelor de animale mai avea și una economică, restriștea din acei ani, cînd de-abia se găsea mîncare pentru oameni, darămite pentru animale, cît și una culturală: reticența generațiilor cu experiență recentă de viață țărănească de a ține animale în casă la oraș.
Deci ceva de genul ăsta:
Occident
INIȚIAL ÎN CONȘTIINȚA SOCIALĂ: magazin, ceva obișnuit ochilor -> GENEREAZĂ SECUNDAR: trupă de muzică ==> ASOCIEREA SPONTANĂ merge dinspre magazin spre trupa de muzică
România:
INIȚIAL ÎN CONȘTIINȚA SOCIALĂ: trupă de muzică, via MTV -> PE URMĂ APAR, MAI TÎRZIU: magazin, ceva nou ochilor ==> ASOCIEREA SPONTANĂ este de la trupă la magazin 
Anyway. Iată un exemplu de folosire a cuvintelor în descîlcirea texturii unei culturi. Un exemplu de interpretare, de referință la referință, de contextualizare care aduce plus de cunoaștere și care vorbește despre felul de a fi al unei culturi (în cazul de față, cultura restrictiv-pauperă a tinereții noastre) care cred că i-ar fi plăcut lui Geertz. Deep play. Thick description. A wink is a wink is a wink, isn’t it?
miercuri, 30 septembrie 2009
Pet Shop Geertz
Scris de Turambar at 06:15
Etichete: Antropologie, Romania
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
hmm
departe de vitriolentul hingherofil pe care il stiam
Πάντα ῥεῖ
S&B!
Cam ciudate si fortate interpretarile si relatia cu Pet Shop Boys (nu ca m-am omorat vreodata dupa ei).
Am avut si atunci si am si acum animale de casa. Adevarat, nu erau pet-shopurile de azi, cu tot felul de fite si chichite, acestea sunt un produs al societatii de consum. Dar existau clinici si medicamente veterinare pentru cele mai multe animale de companie, existau dresori pentru caini, samd. Cine nu stie n-ar trebui sa generalizeze.
Belicoasa din fire, cum de altfel unii stiu deja, nu ma poci abtzine: George, nu ai intzeles nimic. Iti trebuie exercitzii sa depasheshti 'the face value' a ceea ce se spune in propozitzie.
Maestre, mi-ar fi placut o mica analiza 'simboli(sti)ca' a ideii expuse, in spiritul lui Geertz. Ceva la nivel macro, cu legaturile de rigoare cu spiritul est-european (balcanic?) si cu dogma ortodoxa. Would it have turned intr-o lucrare de PhD? Poate ca m-am lasat prea tare carried away...
@ Belle de Jour: :) Asta nu inseamna ca nu ma pregatesc sa-mi ranforsez bara din fatza a masinii, sa omor caini vagabonzi cu ea :)
@ George: Vezi ce spune Vera. In perioada comunista nu a existat nici un magazin specializat pentru animale. In acelasi timp, tot in anii 70-80, in Occident era plin de ele, erau o prezenta obisnuita. Eu la asta ma refer ca fiind semnificativ in propozitie, nu la veterinari si la toate chestiile practicate in cateva orase (mai ales in Bucuresti), mai mult sau mai putin pe sub ochii autoritatilor, in regim de semi-clandestinitate sau macar de samizdat animalic :)
@ Vera: Txs for the tips. Cea cu religia ortodoxa e posibil sa fie mai fertila decat cea cu asocierea balcanica. Dar asta tot pe filiera de cultura traditionala, unde functioneaza mai puternic tabuurile legate de puritate / alteritate (cf. Mary Douglas).
PhD? Comme on. Prea putzin. Mai trebuie ceva carne pe alaturi, pe osciorul asta simbolic.
:)
Am vazut mesajul Verei, n-am vrut sa raspund avand in vedere tonul.
Cu umilinta recunosc ca eu iau lucrurile mai "straight" si ma bazez pe realitati traite, dar se pare ca Orwell a avut dreptate. Inteleg ca nu ma calific pentru a mai citi acest blog... am picat examenul. Da-i-nainte maestre! Tine-o tot asa!
Esti cam sensibil, stimabile.
:shrug: Your existential burden, mate.
:/
George - scuze daca te-a deranjat tonul. Nu trebuia sa spun 'belicoasa' ci 'transhanta'.
Oricum, nu ai facut nici un efort sa intzelegi CE iti spun, doar te-ai ofuscat de ton. E dreptul tau, dar e contraproductiv. Insa, fiindca sperantza moare ultima si am si propensitatzi pedagogice, iata:
Ce iti spuneam eu era ca turambar face o teorie interesanta despre modurile opuse in care se fac unele sinapse, in functie de conditionarile sociale/societale, culturale/geografice/religioase/ istorice/etc. ale fiintzelor umane.
Si ca ACEASTA TEORIE era ceea ce conta in postul lui, nu strictetzea sustzinerii factuale si a statisticilor de argumentare. Nu conta CITE pet shops au existat in Romania, ci faptul ca in etosul nostru colectiv ELE NU EXISTAU, asa ca pentru romani, numele grupului Pet Shop Boys e triggerul sinapsei, in timp ce pentru altii e invers. Asta este frumusetzea teriei lui, restul este IRELEVANT, de fapt. Nu am timp, dar daca ai intzeles, poti gasi mii de exemple care sa ilustreze aceasta teorie. Succes.
:)
am vrut sa las commentul asta la postul cu "docitocii". dar nu, dupa exemplu de "management al comunicarii publice" (de tip :"asa nu copii, sa nu cumva sa faceti asa ceva ca faceti buba")de saptamana tecuta il las aici.
si pun o intebare pt tine ca o contra-intrebare la intrebarea ta pe care mai intai o citez: "In consecinta: mama lor de jurnalisti. Sunt din ce in ce mai prost pregatiti si fac greseli din ce in ce mai mari si mai dese si mai jenante. Ce se intampla, frate, cu profesia asta?"
intrebarea mea e simpla: dar cu alte meserii ce se intampla?
mai exact: se stie ca se intampla prin alte meserii? sau aceste meserii "miserioase" si deosebite is cele mai indrituite sa dea cu parul, ciomagul etc?
nu te supara dar stii ca am reactie prompta la unele meciuri inter-liga cu jurnalistii. mai bine sa se uite multi prin ogradele personale si profesionale unde e jale si pustiu. tocmai ca nu se stie cat de jale si pustiu e pe acolo de devin aceste ograde foarte neatacabile de altii
:)
funny sau nu ele au devenit atacabile pe etapa ultimei secvente de comunicare publica chiar din interiorul breslei spre exteriorul ei, dar legat de asta s-a tacut ca pestele in apa.
:)
numai ca la ei, la jurnalisti, se vede asa ceva.
la restule tacere..."de casta" superioara ...
asa ca ar trebui ca unii sa se ocupe de ograda, parul si barna personala si sa le corecteze/vaza cat mai iute pe astea, apoi sa treaca la ale altora.
injura-ma daca vrei dar asta e pozitia mea
bon, fara enervare, gata from my part.
S&B!
Inteleg ce vrei sa spui. Voi sondorii sociologii sunteti cam la fel de priceputi / nepriceputi, deontologi / nedeontologi, dar voi intre voi nu va mancati precum cainii. Asa ca ciocu mic si nu va luati de alti stralucitori, de alte profesii.
Problema e ca deontologii de priceputi de noi, astia sondorii sociologii esantionului meu, suntem in mod constant, public si agresiv muscati de glezne de maniera cat se poate de rautacioasa de fix aceasta clasa profesionala, care considera in marea aroganta sa ca este cea mai frumoasa, desteapta si devreme acasa din acest colt al lumii balcanice si ca poate sa judece de la inaltimea tronului celest pe ceilalti.
Ceea ce nu este deloc asa. Jurnalistii si politicienii, de cele mai multe ori cu agenda ascunsa, ne pun la indoiala probitatea profesiei, fara sa vada barna din ochii lor. Ei, santajistii si superficialii si tabloizii si coruptii si manipulatorii.
Am zis bine? Stereotipizez? Vai, ce tabloidizat sunt... Vai, ce lipsa de deontologie. Vai, ce jurnalist sunt.
:(
nu cheri
chestia cu "dar voi intre voi nu va mancati precum cainii" e o ...scapare de limbaj si-mi asum greseala. mea culpa.
do not imagine ca sunt chiar fluuuu fluuu mental
sorry ca te dissapointez
nu e vina nimanui ca unele meserii au o uriasa dar uriasa problema de comunicare cu exteriorul-ei au ales sa joace un joc iar asta e un joc pe bani si stii la ce ma refer. pe langa asta mai intra si kilele de frustrari care-i macina in raport cu exteriorul si cu interiorul si care nu se rezolva pe calea pe care au apucat-o. deh!
mda
in perioada asta nu am chef de discutii netizate in contradictoriu
ma repet, nu ma considera fluu fluu ca nu-s.
spre marea ta dezamagire nu-s de loc si de timp. mai ales acum.
dar chiar nu am chef de cearta pe net si, ma repet, nu e prima data cand reactionez la un astfel de subiect si la o astfel de abordare.
mda
tac si zic, din nou, S&B!
Eu cu tine, sa ma cert? Jamais. Eu cu tine discut. Nu pot sa ma cert cu tine. It's beyond reason, ma belle ma chere.
:)
:)
the charming prince care uneori scoate limba ca argument
pricepem ..
:)
oki
S&B!
oki.
:p
azi, mai exact adineauri, cand am citit primele randuri din postul asta, am facut prima data asocierea intre "pet shop" si "pet shop boys" :)
pana acum, desi am folosit expresiile astea de n ori, fiecare fiind asociata in mintea mea cu niste imagini puternice si cu parfum de copilarie, pt mine erau cu totul straine una in raport cu cealalta, ca si cum n-ar fi avut nimic in comun.
sigur, ce zic eu nu mai are relevanta antropologica or whatever, dar cred ca li s-ar parea interesant filosofilor limbajului. cel putin in ce priveste numele proprii, s-ar zice ca nu procesam expresiile complexe in mod compozitional, adica alcatuindu-le sensul din sensurile elementelor componente, ci direct ca intreguri.
Ai dreptate. De multe ori tratam cuvintele de maniera esentziala, primordiala, un soi de "nume proprii", fara istorie in spate. Cand, de fapt, o minima curiozitate etimologica iti arata ca fiecare are un sens in spate, o istorie, o evolutie.
Si mai faina este aceasta descoperire in cazul numelor proprii. Cand iti dai seama ca fiecare Caesar si Ion si Gheorghe si Phillipe si Bogdan insemna pe vremuri, cand a fost forjat cuvantul, ceva cat se poate de concret. Chioara (Caecilia), Darul lui Dumnezeu (Theodor, Bogdan), Iubitorul de miere (Medved), Lupul mierii (Beowulf). Si exemplele pot curge ad nauseam, astea sunt doar cele care imi vin la foc automat in cap acum, pe moment.
Frumoasa lingvistica. Frumoasa etimologia.
LATER EDIT: pardon. Beowulf = lupul albinelor (= urs)
Trimiteți un comentariu