O zi banală pentru o traumă banală

Din îndepărtata Telegă,

De unde conceptul de foarfecă de pomi încă nu și-a pierdut actualitatea, deși afară ploo mocnit, burniță de sfîrșit de noiembrie,

De unde e mai important ce pomi cumperi în vremea asta a anului decît ce procurori numești,

De unde toate lucrurile se văd altfel și mai mari și mai mici și mai inutile, mai ales dacă te-ai hotărît să treci prin momentul ăla tîmpit al anului cînd preț de cîteva zile nu bei cafea, ci dormi mănînci dormi mănînci visezi,

De aici de pe aceste metereze ale ruralității atemporale permiteți-mi să vă raportez că în primii 40 de ani ai serviciului meu de pază și protecție nu s-a întîmplat nimic deosebit.

Doar că azi în loc să mă bucur și să babardesc tot ce era de babardit, sticle de vin iluzii nevastă și vreo doi-trei căței care se încăpățînează să-și taie autostradă prin grădina noastră, rupînd garduri, bătînd poteci și arătîndu-și disprețuitori coada spre proprietarii care urlă degeaba “Sooo!”, “Sooo!”,

Așa se strigă după cîini pe aici pe la Telega, Sooo, nu, nu e cu continuarea aia la care v-ați gîndit voi, derbedei de Pantilimon, pur și simplu “Sooooo!”, gutural, fără nimic după,

Doar că fetele noastre necrescînd la Telega, ci mai mult la București, ele nu știu cum înjuri cîinii în dialect telegenesc, e simplu, Soooo după cotîrle, HiaHiaHia după uliii care vin să-ți ia găina din ogradă,

Ce vremuri, nu mai sînt nici ulii, nici găini, nici bunice care să strige atemporal HiiiiaHiiiaHiiiaaa! să sperie jivina cerului,

Deci Andruța, neștiind ea cu ce se mănîncă onomatopeea asta și auzindu-l pe domnu tata făcînd ca televizorul, l-a întrebat, “Ce înseamnă Sooo tata în japoneză?” pentru că toate cuvintele străine pe care le moșmondește tata zilele astea sînt în japoneză, mae ukemi, iriminage, kotegaeshi, soto tenkan, henka waza, și atunci logic că și Soooo e un strigăt de luptă de chemat kami din cer,

Și noi ne-am uitat la ea cu ochi hăbăuci, încă nu începuse ploaia, era încă frumos în Macondo, urma să burnițeze un pic mai încolo, și ne-a bufnit rîsul pe amîndoi, și era frumos în Macondo în zilele acelea de început, cînd încă nu mă hotărîsem să las un pic cafeaua în pace și creierul încă îmi funcționa. Prost și otrăvit, dar totuși.

Drept pentru care azi recunosc că de dimineață mi-am închis telefonul, să pot să dorm în liniște, eram sigur că voi fi sunat de toată lumea, și pe urmă ne-am trezit tîrziu, ca în vacanță, și o juma de zi numai asta am făcut, v-am mulțumit de urări, și pe urmă mi s-a terminat bateria, și pe urmă ne-am dus la cumpărături, fără copii, am cumpărat ce cumpără oamenii mediocri și normali la cap zilele astea, pomi și agriși și peri și cireși, mulți cireși, și caiși și ne-a dat basarabeanul și un măr de pomană, de suflet, bonus cum s-ar zice, doar că basarabenii nu zic bonus, ci luați-l și pe ăsta și ziceți bogdaproste, să fie primit, să se prinză pomii, să fie cu leac.

Și ne-am bucurat că am cumpărat de la basarabean din spatele pieții, în loc să luăm de la multinaționalele impersonale, și ne-am dus la mașină și pe drum am pierdut un agriș din cei patru și basarabeanul a băgat de seamă și a alergat după noi să ni-l dea, “vă rog eu frumos aveți mai multă grijă de ei”, și ne-am bucurat și mai mult, și a fost frumos în Macondo, deși ploua deja și eram în plină criză de sevraj de lipsă de cafea.

Și pe urmă ne-am dus la multinaționalele cele impersonale și scîrboase și nemiloase care și-au făcut culcuș la 30 de km mai la vale de Cîmpina, în buza Ploieștiului, să cumpărăm ce cumpără oamenii mediocri și varză la cap în vremea asta a anului, o scară de-aia în doi craci, în formă de A, că am niște pomi pe care vreau să-i bărbieresc să nu crească prea sus, că nu mai ajungem pe urmă la ei să culegem cele două fructe și restul iluzii cînd vine toamna.

Și ne-a luat 3 ore de umblat lent dar încet prin sărăciile de măgăoaie de hale de bricostoare și de alte obi dobi scubidu și nu aveau nicăieri scară de-aia șmecheră de care vroiam eu, cu un crac care să se regleze, să poți să pui scara în pantă, că toată grădina e mai mult o coastă, juma de pogon de coastă cu pămînt prost, argilos, unde pomii cresc încet și chinuit, în schimb prunii și frasinii sînt la ei acasă, mai ceva ca Făt Frumos, cît crește un cireș în șapte ani crește un prun într-un an și un frasin într-o săptămînă, doar bambusul, acest copac strămoșesc dacic mai reușește să țină pasul cu sărăciile astea de fiare de bestii de nemernici vegetali, prunii și zarzării și vișinii și frasinii, o să fac numai gem de frasin și marmeladă de zarzăre, paștele mamii lor de copaci care nu cresc cum vrei tu ci cum vrea frasinul

Și pînă la urmă am luat o scară, vedem noi ce facem cu ea, și telefonul era cu bateria tot terminată, și i-am dat drumul și potop de urări era pe el, și iar s-au dus niște ore să răspund la ele, Groparu avea dreptate, de ziua ta numa’ asta faci, răspunzi la SMS-uri și la telefon și la Facebook, nimeni nu mai scrie e-mailuri, doar Camil,

Și cînd eram la Bricostore m-a sunat și Gelu, el trecuse prin trauma asta cu schimbatul prefixului cu cîteva zile înainte, sîntem de același leat, și mi-a spus “stai liniștit, e o zi de rahat, toată lumea te sună să te felicite de parcă ai murit, mîine o să fie mult mai bine”, și pe urmă ne-a spus că pleacă în Annapurna, ei nu chiar pe acolo pe sus sus sus, mai pe jos, mai mult trekking, mai pe la 5 mii de metri, și uite aici viață care nu e mediocră, eu stau la Macondo și cumpăr scări, aaargh, de ce plouă, de ce am patruzeci de ani, nevastă hai să ne îmbătăm, nu putem, avem doi copii pe lîngă noi care tocmai s-au întors din vecini de la Suleiman, că noi n-avem televizor.

Și s-a făcut miezul nopții și adevărat vă grăiesc: în timpul serviciului meu de pază și protecție nu s-a întîmplat nimic deosebit.

* * *

De ce scriu ca Saramago? De ce scriu ca Marquez? De ce ploo în Macondo? De ce nu mai e Macondo ăla de pe vremuri, ci o versiune jegărită a sa, cu 40 de ani mai jegărită?

După cum vă spuneam: în timpul serviciului meu de pază și protecție nu s-a întîmplat nimic deosebit, doar că s-a luat un pic vopseaua de pe Macondo-ul meu cel telegean.



.