Deci mai intai, ca sa nu cream confuzii, cateva vorbe sa intzelegeti despre ce discutam aici. Adica disclaimer. Adica scrisul ala mic din josul paginii, care ma degreveaza pe mine de orice responsabilitate juridica, morala, legala, metafizica si estetica pentru ce va propun sa vedeti in paginile care urmeaza si care imi pastreaza statusul de sociolog serios, dar trist si scortzos.
Posesorul acestui blog nu incurajeaza, aproba sau sustine de maniera publica in nici un fel comportamentul descris grafic in paginile care urmeaza. Tot ce vedeti mai jos s-a petrecut de maniera absolut controlata, in conditzii de laborator, de catre profesionisti intr-ale starilor de constiinta puternic si profund modificata. Nu faceti asta acasa decat in preajma consilierului legal si a organului de politie cu pulan in dotare si cu catusele roz la dispozitie. Va arat aceste pagini pentru a intzelege mai bine pericolul la care va expunetzi citind benzi desenate si aflandu-va in preajma operelor de arta subversive. Considerati acest articol drept un semnal de alarma, drept un strigat de indignare care izbucneste din pieptul de arama al unui cetatean plin de responsabilitate sociala, care nu accepta devianta de expresie, fornicatzia, imoralitatea in grup, expunerea la riscuri inutile si mersul pe strada dupa caderea intunericului.
Deci sa nu zicetz ca nu v-am spus. Deci ce vedetz voi mai jos este arta, nu realitate. Este evadare, nu comportament social sanctionat pozitiv. Este Manara, nu viatza.
Cuuum? Nu atz auzit de Milo Manara? Tz tz tz. Ce oameni. Ce contabili. Inseamna ca atz trait degeaba pana acum.
Deci, ashadar si prin urmare, doamnelor si domnilor, Giuuuuseeepppeeee Beeeergman. Omul care a plecat sa caute aventura in spatiul benzilor desenate si a gasit mai multa aventura decat a putut sa duca. Sa curga aventura in cupe! Sa alerge crocodilii pe podeaua bucatariei! Sa danseze doamnele cele cu picioare lungi si cu huri de creion pe neuronii creerului vostru incins de pofte ilegale! Sau, cum spunea un bun prieten din Evul Mediu: sa mergem sa cautam ceea ce nu vom gasi niciodata, cu ecsceptzia revistei de mare respiratzie intelectuala A Suivre, pomenit fie-i numele in veci.
Hai, belitzi ochii cu atentzie. Nu o sa va para rau.
:)
marți, 2 martie 2010
A Suivre: Giuseppe Bergman (Manara, 1978)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu