1 milion de romani in Italia

Buuun. Să schimbăm subiectul. Tot cifre, dar de altă natură. Să revenim la demografice.

Luminița îmi atrăgea atenția zilele trecute asupra unui articol privind numărul estimat de români din Italia. Un alt articol pe aceeasi tema, si aici (în italiană, dar voi înțelegeți, că suntem latini, nu?)

Volumul îl știam de ceva timp, fiind și folosit în recalibrările de volum și de structură de populație pe care le facem pentru a asigura o reprezentativitate cît mai mare rezultatelor sondajelor noastre. Sursa, însă, Caritas Italia, nu o știam. Așa încît am adăstat (uups: iar folosește Turambar arhaisme; iar o să rîdă lumea de el) asupra studiilor lor anuale și am încercat să sintetizez informația.

A rezultat un material despre evoluția românilor din Italia după 2002, numai bun de folosit atît de noi, de institutele de sondare a opiniei publice, cît și de restul celor care se folosesc de date publice (INSSE, ARMA, BEC – dintre cei de care am cunoștință directă).

Precizări:

ISTAT este instituția statistică oficială italiană, omologul INSSE-ului de la noi.

Caritas este o instituție ce ține de Biserica Catolică Italiană, cu preocupări sociale. Datele pot fi gasite aici.

De remarcat diferența de preocupări dintre instituțiile religioase italiene și cele românești. Poate să-mi dea cineva exemplu de astfel de preocupări, la un asemenea nivel de extindere, în rîndul Bisericii Ortodoxe Române? Vedeți: de-aia n-are popa coadă. Că e ocupat să ia banii de botez de la enoriași, pe lîngă că ia bani și de la noi, prin intermediul stipendiilor de la stat. Mda... Altă temă, pentru alt moment.


Evoluția românilor în Italia, 2002 – 2009

Ce observăm?

In primul rînd, că cea mai mare creștere a fost înainte de intrarea României în UE, în anii 2005 și 2006, nu așa cum ne-am fi așteptat, după intrarea în UE, după 2007. De coroborat și cu îmbătrînirea populației italiene și cu eforturile statului italian de a contracara acest fenomen nedorit. E mai convenabil să imporți români decît ecuadorieni, vietnamezi sau, doamne ferește, iranieni, nu?

De asemenea, putem trage o concluzie în privința emigrarii totale din România după 2002.

Dacă facem coroborarea cu rezultatele sondajelor CCSB, care ne arată o pondere egală a emigrației recente în Italia și Spania, rezultă că și în Spania ar fi tot pe undeva pe acolo, aprox. 1 milion de emigrați.

Dacă ținem cont și de faptul că emigrația în Italia și Spania reprezintă aprox. 80% din totalul emigrației, și dacă dăm la o parte copiii ce apar în aceste calcule, se conturează și mai bine estimarea generală de aprox. 2,5 milioane de români care trebuie scăzuți din numărul oficial pe care îl propune INSSE (17,7 milioane 18+) sau BEC (18,3 milioane români cu drept de vot).

Aceste discrepanțe au un efect semnificativ asupra calculelor politice (BEC, procente de participare la vot, calculul volumului colegiilor electorale), cît și asupra estimării ratingurilor media (ARMA, punctul de rating). Dar despre asta, altădată. Acum să ne mulțumim să admirăm datele în toată splendoarea lor.