Uite altul bun

In partea mea de tara ziua de azi e numita Ziua Mortilor. Mergem la cimitir, punem flori pe mormintele celor dragi, le aprindem lumanari si ne gandim la ei. Sintem sufleteste din nou legati la fel de puternic ca pe atnci cand erau in viata. Parca am fi iar impreuna. Simtim ca ei ne vegheaza.

Desi poate parea ciudat, in seara de 1 noiembrie cimitirele din Transilvania sint…frumoase. Ca niste lacuri de foc. Flacari si flori. Cimitirele prind viata. Pentru ca sint pline de oameni vii. Merg acolo copii ce nu si-au cunoscut bunicii, tineri ce inca-i plang pe cei ce le-au spus povesti, oameni ajunsi la maturitate ce-i plang parintii sau copiii. Si batrani. Care stiu ca peste nu foarte multi ani isi vor gasi si ei acolo locul. Si voi fi la randul lor vegheati de cei dragi. Ce le vor aprinde o lumanare.

Mda. Ca niste lacuri de foc. Frumos spus. Puternic spus.

Cu scuzele de rigoare ca l'am descoperit atat de tarziu.

Doamnelor si domnilor: Dono.

Si, dincolo de blogroll, inca o chestie: Dono are dreptate. Sa nu ne uitam mortzii. Chiar daca nu suntem acolo, la cimitir, sa punem o lumanare.

:/