Cuman sunt, tatar imi zice

Fuseram in seara asta la paranghelia Pro Democratia, aniversarea a 18 ani de la infiintare, la MeTzeRe (txs, Cristi, for inviting us. Buna salata a facut Vintila! :) ). Si ne bagaram si noi in discutie, ca tot omul cu sapca si cu cravata si cu vorbe la purtator. Si discutaram noi, si vorbiram, si alea alea.

Si unul dintre invitati, in context de barfa constantzeana, povestea despre nu stiu ce minoritar musulman cu care fusese el pe vremuri coleg de camera in Grozavesti si cum l'a invatzat el pe tatar sa guste din apa dracului, din palinca. Deh: Grozavesti, chestii.

Si ne povesteste, si ne zice, si la un moment dat ma intreaba: Da' nu'i stii numarul de telefon, ca vreau sa vorbesc nu stiu ce cu el?

Nu, pardon, stiti, eu cu cifrili, cu sondajili. Eu sunt mai degraba prieten cu calculatoru. Cu clientu e dansu mai mult (arat catre partenerul meu).

Aha, zice domnu interlocutor. Da' si dumneavoastra tot musulman, nu? Tot tatar, nu? Din comunitate, nu? Si arata din cap asha spre mine, you know, tellingly.

Mda. Tatar de Prahova, zic eu. Si, suddenly, am simtit cum tot neamul de violatori de secol XII spre XIV care au babardit la stramosii mei de pe langa malul Prutului se starnesc in mine si dau sa iasa. Sa taie. Sa rupa nishte gaturi printre telectualii de acolo. Sa arda. Sa parjoleasca. Ca vitrionu, bibicule. Ca vitrionu. Vitrionu de Ploiesti, de la noi de la republicani.

Ma rog. Am explicat ce si cum. Alea alea: Prahova, Telega, chestii. Nu avem tatari pe acolo. Domnul s'a fastacit, s'a scuzat. A explicat cum se simte el cuman. Eu i'am replicat ca s'o fi simtzind el, dar eu chiar sunt. Ia uite aici, la pometzii ashtia si la ochii ashtia si la mustatza asta.

Ma rog: ne'am amuzat. Pe urma m'am dus si mi'am luat un whisky.

Nu, nu am fost cu masina. In seara asta nu.

Si a mai fost o zi. Au mai ramas 12.

Aaaaaaaargh!