Asta sunt eu acum.
Mai intai, o durere in calcai. Seaca, agasanta. S'a agravat dupa un antrenament de rugby. Atat de puternic, incat o noapte de'abia de'abia am dormit.
Am cautat pe Internet si i'am gasit un nume: fasceita plantara. Clasic la astia spre varsta a doua, cam grasutzi, care se apuca sau reapuca subit de sport. That would be me all over the bloody picture.
Acum il tratez babeshte. Mi'a dat nenea Puiu Pustiu (nu va radetzi: asa il cheama. Are mai mult de 60 de ani si e arbitru national de rugby, fostul sefi la arbitri) un leac aparent dubios: ceai de dafin, care il bei nu stiu cum si faci si dregi (e complicat; daca vreti, va scriu retzeta). Teoretic, dafinul e otravitor ca dracu. Dar m'am uitat la nenea Puiu, care spunea ca asa i'au trecut ciocurile (asa se numeste boala in popor). M'am uitat la Director, un alt jucator care si el a avut ciocuri, si el a luat tratamentul de la nenea Puiu si a zis ca i'a trecut si am conchis: amandoi mishca, e vii, alearga, deci de murit n'am cum sa mor. Therefore nu strica sa incerc. Ceea ce si fac zilele astea, parfumand toata casa cu un violent damf de dafin all over the place.
Pe urma, la al doilea deget de la piciorul stang, ala de langa degetul mic, o batatura s'a transformat in ceva mare si urat si insangerat si moale. Nu vreti sa stiti. Granulom, i'a zis chirurgul. Pe urma l'a rebotezat angiom. Orishicum l'o chema, tot ca dracu e si tot ma impiedica sa merg. Periodic, cand i se pune pata, face vavavoum si se umple ciorapul de sange. Nu cine stie ce, dar al dracului de vizual si cu potential de infectie.
Dupa o indelunga taraganare, azi am ajuns sa'l opereze. Nu a fost mare lucru, doar ca trebuie sa stau cu piciorul in sus pe pereti, pana se trece, cateva zile.
Si, ca sa ii puna pampon, saptamana trecuta, trebaluind pe langa terasa de beton pe care am turnat'o pe suprafata fostului grajd din curte, cum statea Marta langa mine si ii melitza guritza ca la bilbiloi si nu tacea o clipita din gura, si eu nu mai stiu ce cautam din priviri si eram cu atentia in doua parti, m'am intors brusc si i'am futut un picior cu sete la coltul de beton al terasei.
Nu vretzi sa shtitzi. Cum zice englezul. It suddenly and graciously oozed blood. Va datzi seama ca unghia mea pa (tot al doilea deget, dar de data asta in sens invers, de la degetul mare).
Si toate astea la piciorul stang. Cum va spuneam: cutzu schiop.
Pana mea de paradigma picioroasa... :(
luni, 4 august 2008
Paradigma cutzu schiop
Scris de Turambar at 14:33
Etichete: Personal, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
imi pare rau pentru tine. parca au tabarat toate dintr-o data pe capul tau. stii cum se spune,un necaz nu vine niciodata singur. esti sigur ca n-ai gresit nimanui cu nimic lately?:)
Nu, doamna, nu am greshit cu nimic. Sunt pur shi tanar shi nevinovat. Si cineva a scris cu cuiul pe aripa mashinii mele "Galahad". Cred ca e un semn, nu?
:)
Acu poate intelegi ce-ti spuneam cand cu tenosinovita care m-a tinut cu piciorul in sus aproape o saptamana si ma infuriau doctorii care-mi spuneau ca e "un fleac, trece in 2 sapt" iar eu ma simteam profund handicapat.
Fii tare. Vezi ca eu pe final o dadusem in misticem si vedeam semne de sus :).
PS: Apropo de evolutionism: cutzu schiop n-are legatura cu modalitate de deplasare (sper) :(
Gata. Am intzeles. Mi'ai facut farmece shi mi'ai trimis deochiu. De la tine mi se trage, ca nu tzi'am crezut atunci.
Damn it. Si bunica'mea a murit, si nu are cine sa'mi descante. Unde e busuiocu ala, ca poate imi aduc aminte eu...
:)
si eu pateam ca timp de vreo saptamana sa accidentez dramatic si in repetate randuri numai la un picior sau la o mana de ajungeam sa cred ca la sfarsitul saptamanii mana sau piciorul respectiv va cadea. Pana acum au trecut toate.... ceea ce va dorim si Dvs (ca sa spunem asa)
insanatosire grabnica ... macar mergi fara ritm, nu-i asa ? :)
Mda. Fara ritm. Si uite'asa rasar viermii din pamant in urma mea.
Ma rog, din nisip...
:)
Trimiteți un comentariu