- Ce e asta? ne întreabă Andra (Ant’a P’anta, pentru necunoscători), arătându-ne o ghindă cam verde și cam necrescută, adusă de Florentina de la Sibiu.
- O ghindă.
- O ce?
Nu văzuse ghindă niciodată până acum.
- O ghindă, Ant’a P’anta.
- O ghindă, adică un ou Kinder?
Moment la care amândoi părinții rămânem bouche bee, preț de o secundă, și pe urmă pufnim amândoi în râs. Vă dați seama ce patimă dupe oole Kinder este în mintea copilei noastre de nici trei ani...
Până la urmă am ajuns la un compromis fonetic: este o ghindăr.
vineri, 18 iulie 2008
Sora lemnoasă a oului Kinder
Scris de Turambar at 22:23
Etichete: Ant'a P'anta, Copii, Fun, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
:)
Seamănă cu povestea cu micuţii care cred că vacile sunt mov, după reclama de la Milka.
;))
Ei vezi, aşa se dovedeşte că limba este un fenomen viu! Şi veveriţa aia tâmpită din "Epoca de Gheaţă" o să alerge în seria a treia după sau cu un ghindăr în braţe? Poate îl brevetezi la OSIM! Cuvântul, vreau să zic!
Trimiteți un comentariu