Otto e genio

Si pentru ca tot vorbim despre Constantin Gheorghe si despre nostalgiile pe care le produce pe blogul sau, sa ne aducem aminte, courtesy of postul sau cu YouTube-isme muzicalo-cinefile, despre the film. The movie. Il grande opera del nuostro tempo (stiu, stiu: Vera o sa se supere ca iar vorbesc in nepriceperea mea).

Doamnelor si domnilor, distinshi blogonautzi moderni shi contemporani, carele n-atzi vazut in vecii vecilor vietzii voastre un film in alb negru, mama voastra de tineri nepriceputzi carele nu recunoashtetzi Pink Floydu in pozele cu parul lung

// stai sa-mi trag sufletul, ca m-am aprins //

Deci. Doamnelor si domnilor, without much ado: Otto e mezzo. Da film. Da movie.

Daca nu va uitati si nu facetzi click pe clipuletzul de YouTube shi nu va dedatzi uitarii cinefile timp de trei minute jumate, cu boxele date la maxim, suntetzi cele mai nashparlii shi artofobe fiintze de pe fatza pamantului bucuresteano-mioritico-pontic.

Auzi, bre cititorule? Las'o dracu de munca si uita'te la cea mai secventza artistica de film de pe lumea asta. Lupta cu reluctantza de YouTube (stiu ce vorbesc: o am si eu) si fa click.

Click! CLICK!

Dar nu uita: cu boxele aprinse. Pana la minutul 3:30. Cat un videoclip de MTV. Sau, daca chiar esti cinefil, pana la minutul 5.

Auzi, bre cinefil potentzial, carele nu te-ai uitat niciodata la filme alb negru? Nu stii ce pierzi! 5 minute din viatza ta, sa vezi cea mai miscare de camera, cu cea mai coreografie de figurantzi, cu cea mai muzica ambientala, cu cea mai fatza de Mastroianni. Si bonus: Clauditza. A lu Cardinalu, bre, aia cu tzatzele mari shi cam sloboda la mers.

Deci click. Da? Click. Now!

(Si ascultatzi muzica. Neaparat. Nu s-a mai pus muzica atat de bine intr-un film. Tz tz tz: Fellini asta...)

They Don't Make Them Like This Anymore


Stiu, stiu. Avem o mica problema: Aspect Ratio-ul e un pic, ma solamente uno poco bushito. Ar trebui sa fie 16:9 si nu e. Si nici calitatea imaginii nu este chiar asa cum trebuie. Insa pentru toate acestea avem, bunintzeles, solutzie: alt filmuletz. Problema este ca, desi de calitate net superioara si cu un aspect ratio corect, filmuletzul incepe de la inceputul inceputului, nu de unde vreau eu sa inceapa: de acolo de unde le zice Wagner cu foc. Nu ca ar fi rau, pentru ca inceputul lui Otto e mezzo, cu secventza sa onirica, este o bucurie in sine.

Deci, pentru adevaratzii iubitori ai Mamei Omida, da real thing: filmul de la inceput. Secventa circulara pe care vroiam sa v-o arat incepe la minutul 4:50. Mai uitati-va o data la ea si mai inaltzatzi inca o data osanale de glorie lui Fellini. Si, in general, minunatei arte inutile a filmului artistic de dat cu capul de peretzi. Con molto gratzie.

From the beginning


PS: Pentru cei care nu au vazut inca Otto e mezzo si nu au isohuntul in degete si au rabdare de YouTube, uite aici un canal al lui Robin Sena unde puteti vedea, in liniste, tot filmul. Enjoy!