Vişeu de Sus este în doliu. Ieri au fost înmormântaţi cei care au pierit în vâltoarea apelor. Maria Rad împreună cu Claudiu, băieţelul său în vârstă de numai opt ani, s-au adăpostit de furia apelor într-o casă, pe un deal. Au murit sub dărâmături.
„Claudiu striga la noi: «Luaţi-mă de aici, că mor!». Am încercat să ajungem la ei, dar nimeni nu l-a putut salva", spune Ileana Danci, sora Mariei. În aceeaşi casă a murit şi un văr de-al lor, Ion Păsăriuc (25 de ani).
Un băiat de 16 ani, Ştefan Tomoiagă, a fost smuls de ape de lângă tatăl său. Toţi au dispărut sub privirile neputincioase ale rudelor. Nici în Moldova nu s-a domolit furia apelor. Noi viituri sunt aşteptate pe cursurile Siretului şi Prutului, în judeţele Botoşani, Neamţ şi Bacău.
Adevărul, 30 iulie 2008
==========
Știu că sună cinic. Știu că scriu din confortul scaunului de la București, unde e zăpușeală și soare. Știu că nu știu cum este să vină apa peste tine, să îți ia ce’ai adunat într’o viață, acareturi, recolte, plapumi, șifoniere, căruța, mileurile de pe televizor. Dar și vieți.
Dar de asemenea știu că s-au și tăiat păduri într-o veselie prin părțile acelea de Bucovină și că, din păcate, amărâții ăia și-au cam făcut’o cu mâna lor. Cu toporul lor. Cu drujbele și cu gaterele lor. Cu foamea lor. De lemn, de bani câștigați repede, fără să se gândească la consecințe.
Iar acum trag ponoasele. Pentru că apa aceea vine la vale cu furie dintr-un motiv simplu: că nu mai are în ce să se oprească. Ecologie învățată cu lacrimi și cu sânge.
Și mai știu ceva. Din păcate, în tot corul ăsta de știri și editoriale privind inundațiile din 2008, mai toată lumea din stimata noastră presă românească de muci și de scandal și de rahat partinic îl înjură pe Băsescu, sau se preocupă cum a pierdut elicopterul Tăriceanu, sau ce a zis prezidentul despre costumul lui Gigel, sau ce cizme și-a tras în picioare. Sau, în cel mai bun caz, ce nenorociți au fost nenorociții ăia din administrația locală care nu s’au îngrijit de lucrările de regularizare a cursurilor de apă.
Însă nimeni din jurnaliștii lui pește prăjit, sau din politicienii lui salam afumat nu a îndrăznit până acum să afirme evidența: apa vine peste voi, oameni buni și mai puțin buni, pentru că v-ați tăiat pădurile ca niște dobitoci.
Și în loc să repete cu obstinație educativă: Români, nu vă mai tăiați pădurile! Români, nu vă mai bateți joc de copaci! Români, învățați să respectați natura! Români, nu fiți porci!, jurnaliștii lui pește împuțit și politicienii lui salam expirat le plâng populist de milă sinistraților, și le promit marea cu sarea, și fraternizează din motive electorale cu ei, și le dedică patetice articole de tip tabloid, ca în fragmentul pe care l'am pus la început, din Adevărul, ziarul ăsta care pe vremuri era comunist, dar serios, iar acum a ajuns să fie democrat, dar de un tabloiditism de rahat fără de cusur.
Codrul, frate cu românul. Românul, dușman cu pădurea.
Știu. Sunt cinic. Dar, din păcate, și am dreptate. Și mai știu ceva. Că, din nefericire, de cele mai multe ori cei care mor sau care suferă din cauza apelor nu sunt aceiași cu cei care profită de pe urma tăierii pădurilor. Ăia care fură în stil mic, cu căruța în miezul nopții, sau ăia care fură în stil mare, cu Taherul cub, niciodată nu suferă de pe urma faptului că au dat, direct sau indirect, cu drujba la rădăcină. Totdeauna suferă și mor și rămân fără case și agoniseală ăi amărâți, ăi săraci, ăi rupți în cur, ăia de’i iubește PSD-ul și popa doar în an electoral sau doar în discursuri, că în rest sunt ocupați să facă un ban cinstit de pe urma lui Taher care taie pădurea s’o ducă la frații lui musulmani, la fel de retrograzi și de feudali și de șmenari ca și distinșii lor omologi, popii noștri ortodocși.
Codrul, frate cu românul. Românul, dușman cu pădurea. Și, din păcate, e de’abia începutul. Pentru că românul nostru n’o să se potolească până nu o să taie tot. Și pe urmă, probabil, o să inventeze o Mioriță forestieră, de jale și de suspin.
Mama noastră de proști... :(
miercuri, 30 iulie 2008
Românul, dușman cu pădurea
Scris de Turambar at 14:36
Etichete: Ecologie, Responsabilitate sociala, Romania
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Care-o fi riscul pe acolo, pe Valea Doftanei, sa ne ia apa mare? Adica nu ca se umfla Doftana si ne face varza, ca sunt barajele alea care sa regleze debitul, dar pe versanti niste torente, niste alunecari de teren? Pe acolo nu s-au taiat copaci aiurea?
Ba da. Si pe acolo s'a taiat. Situatia din zona aia mai de sus nu o stiu decat din auzite. Stiu insa pe la noi, pe la Telega, cum rashcheteaza aia padurile in draci.
Dobitocii: cand a venit vorba sa le bage gaze, n'au vrut. De doua ori au refuzat: o data in anii '50; a doua oara acum, recent, anii astia. Au tzinut telegenii mei coada sus, ca lor le pica padurea pe casa si de ce sa dea bani cand au atatea lemne in jur. Si or sa taie pana n'or sa mai aiba ce, si pe urma tot o sa trebuiasca sa bage gaze. Doar ca o sa vina malul peste ei.
Dobitocii... :(
Toata lumea a pus umarul la taiat padurea, dar defrisarile masive nu le-a facut bietul taran care si-a luat lemne de foc. Smecherii din Romania exporta cherestea la greu...
Stiu. Si in Caras, si in Harghita, si in Suceava, si in Piatra Craiului sau Hunedoara, grosul e taiat de maniera industriala, la ras, versantzi intregi de munti, de catre fat cats care niciodata nu or sa plateasca pentru nemerniciile comise.
Insa nu e de ignorat nici taietura bicisnica, furaciunea cu carutza, taiatul copacului de la 1 metru de la nivelul solului, furatul de copaci tineri din plantatii si din perdelele protectoare.
In partile unde nu sunt exploatari forestiere de anvergura, padurea e ucisa de zecile de mii de Ion Ionescu, marlanul roman anonim de la tzara cu toporul pe umar si cu prostia in suflet.
Stiu personal astfel de otrepe. La noi in comuna, in Telega, e plin de dobitoci de seama mea care din asta traiesc. Si sunt sigur ca fiecare sat de deal sau de munte isi are Ion Ionestii lui, mandri posesori de drujba.
:(
Trimiteți un comentariu