Ipo scrie aici despre adidashii celor de la Trenta Pizza, pushi pe plita de facut pizza. Nu numai ca scrie, dar mai si pune poza, sa ne bucuram de curatenia talpilor.
Cu cinci minute inainte de asta, Flo povestea cu duiosie despre mamaie Tinca, bunica-sa si nevasta lu' nea Costica
eu pe mamaie Tinca nu mi-o aduc aminte, doar pe mos cum statea pe prispa la soare si nu spunea nimic. Statea si tacea si se uita in zare.
Deeci.
Flo povestea de mamaie Tinca cum a lasat intr-o noapte cana de lapte pe soba si dimineata urmatoare, dupa ce a luat cu sete o gura de lapte dintr-insa, a zarit coditza de soricel iesind gratzioasa din cana. A borat si a vomat si a suferit si a jelit ani la rand. Sa faca hepatita, saraca femeie.
Flo urla in background, cand o intreb cum o chema pe bunica-sa: "Nebunule! Pui pe blog! Nu-ti mai spun nimic..."
Iar eu, eu imi aduc aminte de dimineata cand am luat o gura de cafea lasata pe masa, pe vremea cand stateam in camin, si cum, printre ramasitele de zat, am simtit in gura forma moale si plina de picioruse a lui Gigel. Da, Gigel, prietenul nostru gandacul carcalac. Va dati seama cum am borat si eu si cum, de fiecare data cand am zatz printre dintzi, simt pe limba fantoma picioruselor moi.
Brrrr....
Asa ca lansez leapsa gastrojenanta, made in Telega, avand drept compozitie cozi de soarec, picioare de gandac si talpi de adidas (he. suna ca un descantec urban):
Care este situatia gastronomico-alimentara cea mai jenanta prin care atzi trecut?
Ce au experimentat cel mai scarbos dintzii gurii dumneavoastra?
Care au fost motivele de icter si de hepatita prin care atzi trecut?
The disgusting leapsha yuk yuk yuk goes to
- Groparu
- Bogdan Voicu
- Cristi Parvan
- Bogdan
- Oblia
- Oceania
- Gramo
- Finix
- Ametitul
- Moxx
- Oedip
- Amar de Zi
Si, bineintzeles, catre totzi prietenii intelectuali, rafinatzi, articulatzi, elaboratzi telectual shi strabatatori de sfere inalte care isi aduc aminte cu duiosie cum li s-a intors vreodata stomacul pe dos. :)
sâmbătă, 16 februarie 2008
Leapsa gastrojenanta
Scris de Turambar at 08:47
Etichete: Blogosfera, Leapsa, Personal
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
Uite, o merit, mi-o dedic:
"
In doua surcele de vreasc sa se faca
Picerele tele, faptura buimaca.
Presni-ti-ar timpanu,
Sa n-auzi cind trece traivanul.
Sa uiti la cetanii tipicul
Si psalmii in zi de Craciun.
Sa n-ai dupa masa tutun.
Sa-ti puta buricul."
Si asa mai departe :))
A, si mai ales:
"La fund, calimara aprope uscata
Sa aiba si-o musca-necata"
LOL. Eu nu shtiu savantlacuri de'astea de descantec cult shi ironic. Eu shtiu the real thing, moshtenit / furat de la strabunica-mea, neam de creshtin tzaran telegean imbibat de misteriile pre-creshtine pagane.
Ieshi, deochi, dintre ochi
Ieshi din rinichi, de sub rinichi
Ieshi din splina, de sub splina,
Ba nu! Nu'l spun pe tot, ca piere leacu, cum spunea Mamaitza.
Dumnezeu s-o odihneasca. E pamant de 6 ani de zile. :(
Era Toparceanu bre...
Am fost si eu odata descantat "de spariet" la tara (la Bucovina), ca mi-era rau din motive necunoscute si nu-mi trecea cu nimic. Si a mers, chiar mi-a trecut. Poate ma speriasem de vreun caine sau cal... Aveam 5-6 ani. Nu am mai fost la tara de vreo 20 de ani :(
Toparceanu?
Recunoscut. Vazut. Placut. Uitat. Am shi mancat.
Iar cat despre exclusivitatea ta de vietzuire urbana, ce pot spune? Huooooo! La oaseeee! Mama voastra de orasheni atomici, facutzi din plastic shi bitzi. Voi, ashtia, care nu shtitzi cum arata gaina except in supermarket, trasa in tzipla shi lipsita de organe. La tzara cu voi, la ranit balegaru shi la prashit porumbu shi la tuns oile shi la cules via shi la taiat lemne shi la mers la padure shi la pazit bostanii. Mama voastra...
Am apucat sa dau cu huoooo sau am uitat?
Huooooo!
vai, nu-mi vine sa cred ca mi-ai facut asa ceva, turambarule!!... citeam, citeam, si in minte imi veneau perii de care-am dat prin mincaruri, in timp, si aceeasi senzatie aferenta: de voma. si-acum tu-mi ceri sa si scriu!! nu imi vi-ne sa cred ca mi-ai fa-cut a-sa ce-va. unde-i emoticonul uluit?? :)
oblia cu ochi mariti
Doamna, nu toate experientele artistice sunt producatoare de bliss. Nu toate filmele o arata pe Julie Andrews cu bratzele larg deschise pe pajistile alpine. Sunt unele filme care te fac sa se zdruncine carnea pe tine.
Ashijderea, nu toate site-urile, posturile, insemnarile blogoreice sunt generatoare de elegantza, placere si nobletze ideatica. Sunt unele care itzi fac stomacul crinch.
Ca asta, par de-un examplu :(
am vazut! scotocim prin amintiri si raspundem!
wrong nick la comentariul anterior :)
He. He he. M-am dus pe blogul de la U-Labs si am facut un plonjeu direct in istoria ta personala. Din Brashov, proaspat casatorit :)
Mi-a placut fotografia aceea din Brasov. Strada de dupa ziduri, daca nu ma insel. Sau ma inshel?
:)
Desi locuiesc la parter, niciodat an-am avut parte de carcalaci, gandaci rosii sau mai stiu eu ce aratari. E adevarat, mai intra cate unul ametit pe geam, dar numai atunci cand era dezinsectie in bloc.
Singurii chiriasi nepoftiti erau furnicile, aciuate cumva pe sub faianta (ani mai tarziu cand am schimbat faianta le-am multumit pentru galeriile facute pe dedesubt.. pacat ca in aceste galerii se infiltrasera si carcalaci, care lasasera la dospit mii de oua.. exact imaginea din Aliens. Detalii, detalii..)Ma deranjau doar de vreo 2 ori pe an cand lansau asa ca un blitzkrieg, dimineata ma trezeam in baie cu sute de furnicute si zeci de confrati inaripati, pentru sprijin moral cred. Problema o rezolvam rapid, cu un deodorant si o bricheta :)
Dar sa revenim. Taica-miu se lasase de fumat in urma de ceva timp si suplinea lipsa tutunului cu dropsuri de menta. Copil fiind, nu conta ce era cat timp era dulce. Dar cand pui o bomboniera fara capac si un copil pofticios intr-o casa asediata de furnici, ai putea linistit sa tai bilete la vecini. Fara sa ma mai lungesc.. am bagat in gura ditamai bomboana cu umplutura de furnici..
Parca nu mi-a fost mai greata decat intr-o dimineata a anului trecut in care am mestecat un paianjen cazut in cafeaua cu lapte (confundat cu caimac, tradat de picioare).
Cati dintre voi stiu ca furnica are gust de apa minerala carbogazoasa? (necarbonatata artificial).
Greata cea mai greata s-a declansat prin scoala generala, cand am gasit o unghie taiata meticuols, dintr-o singura bucata, intr-un pahar de Cola. Cu capac. Inr-un internet cafe de pe pache protopopescu.
Pofta buna!
E interesant felul cum pentru unii dintre noi, myself included, furnicile sunt mai putzin scarboase, mai in firea lucrurilor, mai putzin murdare si scarboase, cel putzin in mintea noastra, daca nu si in realitate, decat alte ganganii cu prea multe picioare, cum ar fi viermii, carcalacii, mustele.
La fel cu albinele. Ganditi-va: vi se face scarba daca pe mar sau pe para se aseaza o albina sau o viespe? Dar daca se aseaza o musca? Mai ales una de-aia mare, grasa, suculenta, cu aripile albastru metalizate, cu irizatii de fulger.
Numai buna de spart intre dintzi.
Yummmie. :)
Nu ma bag la leapsha asta pentru ca pur si simplu nu-mi amintesc de vreun moment de-asta scarbos legat de mancare. Sunt sigur ca or fi fost, insa memoria mea le-a aruncat la cos.
roger that! ma gandesc (a naibii treaba da' nu-mi aduc aminte nimic mai rau decat shaorma aia nefacuta si rece dupa care mi-am varsat stomacul) si povestesc cu proxima amintire. :)
Imi amintesc eu de una tare, nu traita personal, ci vazuta aiurea pe YouTube. O tipa mai horizontally challenged gaseste farsa perfecta pentru sot si mai are si inspiratia geniala de a filma. In fapt ce face.... ia una bucata smoc generos (si cand spun generos, ma refer la un pumn plin) de par din peria de par, pt ca se pare ca nu o mai curatase de ceva vreme, si o pune pe o felie de pizza, intre topping si blat, o baga la microunde si ashteapta sa se intoarca individu' acasa. Ii serveste "masa" impreuna cu un pahar de Cola sau ce o fi fost. Si mananca individu' ce mananca, pana ce se vede cum ii cresc plete din gura. Bineinteles ca se termina cu un cap in... veceu si tipa hlizindu-se (fara discriminare). Faza mi se pare garnitura perfecta aici. Pofta buna :)
Yuk. You're disgusting. You're dethpicable, cum zicea bunul nostru preten Duffy Duck.
Bring us some more tender memories.
Yuk. Yuk yuk.
:)
Trimiteți un comentariu