Dupa citiva ani de cind s-a convertit de la League la Union, timp in care a demonstrat ca nu e doar pretext de coperti de revista de gagici, ci chiar intelege sportul asta, fiind o adevarata forta a naturii,
dupa ce a pus deja o tusa distinctiva pe acest sport cu pasele sale ciudate cu o mina, pe la spate, din placaj, surprinzator de exacte,
dupa ce a cistigat tot ce putea sa cistige: campionatul intern, Super 15, Bledisloe Cup, Tri Nations si mai ales World Cup,
dupa ce a demonstrat ca se pricepe la fel de bine si la box, fiind campion national la categoria grea,
iata-l ca pleaca in Japonia dupa bani, ca si multi altii inaintea lui, urmind ca mai apoi sa se intoarca la prima meserie, la League, inapoi in Australia.
Cel putin 2 ani de zile n-o sa mai fie pe radarul nostru. Pacat.
Dar, dupa cum spunea capitanul Ritchie McCaw: nu e timpul trecut. Sigur o sa-l mai vedem in tricoul negru :)
La revedere, Sonny Bill. Te asteptam inapoi!
PS: Si un articol la fel de elogios din presa neo-zeelandeza, doar cu o tifla la sfirsit: "Loyalty is the only concept you are yet to grasp."
.
sâmbătă, 25 august 2012
Fare thee well, mate!
Scris de Turambar at 20:51
Etichete: All Blacks, New Zealand, Respect, Rugby
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu