Copil fiind, păduri cutreieram.
Neah. Asta era pe vremuri și a fost spusă de altcineva, de poetul nostru național Alexandru Vlahuță.
Acum sînt mare. Gras, frumos, sociolog și tătic. Deci de la capăt, să reformulăm: tătic fiind, parcuri și alte activități de weekend prestăm, împreună cu fetele mele faine, dar frumoase.
Și pentru că sînt și momentele de-acelea nașpa dar nasoale cînd mama e plecată la activități specifice de workshop de weekend, cînd tăticul trebuie să presteze și chestii non-loisir, gen bătut copii, făcut teme, dar mai ales și mai ales făcut de mîncare, atunci îmi descopăr veleitățile de bucătar.
Acestea se împart în două clase distincte:
a) "rețeta lui tata", de care v-am povestit și altădată.
Se iau copiii, se bat și se aleargă și se gîdilă, după caz, în funcție de the mood of the day. Cînd copiii țipă suficient de tare încît să vină Protecția Copilului chemată de vecini, e semn că trebuie să le dai de mîncare.
Atunci se scoate pîinea din sertar și se taie. Se scoate untul din frigider, se unge untul pe pîine, se bombăne că nu l-ai scos cu cinci minute înainte, să se înmoaie un pic. Se scoate borcanul de miere, se pune mierea deasupra. Se descoperă legea gravitației vîscoase, dar curgătoare pe degete, papuci și alte extremități adormite. D'oh!
Se reface proiectul.
Se mai bat copiii încă o dată și se pun untul și mierea în același recipient, de preferință în cana preferată de cafea cu Homer Simpsons declarîndu-și profesia de credință sociologică :"No Opinion". Se freacă vîrtos cu o lingură de paișpe.
Rezultă o chestie de culoare ambiguuă, dar nondescriptă, care prezintă principala proprietate de a nu mai curge pe papuci cînd ești somnoros, deci cu potențial agresiv. Se pune vîscozitatea de tip bombă calorică pe pîine. Se mai bat copiii încă o dată. Se împarte chestia aia vîscoasă din cană bara-bara cu copiii. Dacă n-ai pîine, încercați cu biscuiți Leibniz. Copiii sînt fericiți.
b) "rețeta lu' sociologu CATI".
De asta nu v-am povestit
Se ia telefonul. Se tastează prin dialling pe ce știi tu mai bine. Se cheamă mîncare prin telefon. Se cheamă că ai făcut cercetare CATI.
Funcționează ireproșabil și te face instant cel mai bun bucătar pe o rază de aprox. 15 m, de la baie pîn' la ușa liftului.
Ai chef de Vietnamese? Toan's, doar că ăia nu aduc acasă, trebuie să te urci în mașină pînă la ei. Ai chef de Chinese? Wu Xing, unii care sînt de atîta timp pe aici încît aproape că au ajuns să fie subiect comun în româna de Grozăvești. Ai chef de pizza? Aici chiar sînt tone. Nouă ne place Trenta Pizza, că are blatul subțire și ne-am învățat cu ea. Dar sînt tone de pizzerii care aduc acasă.
Acum, mai nou, discutăm și metabucătăreală. Locuri online unde se agregă multe takeawayuri. Puterea Internetului în acțiune.
Noi folosim foodpanda.ro. Un agregator aproape la fel de bun ca bunica, atunci cînd erați mic și toată mîncarea era organică.
Aveți chef să căutați din bucătărie italienească românească chinezească indienească mexicănească mediteraneească, dar nu și rusească? Atunci foodpanda și click și clack. Și-ți vine acasă.
Copiii sînt fericiți, că nu i-ai mai bătut de secole, chiar de acum trei zile, de cînd au cerut mîncare ultima dată. Nevasta nu-i acasă, motiv de maximă fericire, dar și de maxim dezastru și disperare, că trebuie să le dai la copii de mîncare.
Pui un film, dar nu înainte să verifici ratingul pe IMDB, să nu fie de-ăla nerecomandat copiilor sub 27 de ani, îți păcălești copiii că o să le arăți Game of Thrones cînd s-or face mai mari, Doamne ferește! prea multă violență, prea mult secs, prea multă politică, prea mult realism, violența ca violența, secsul ca secsul, dar politica sigur le strică la creier iremediabil.
Dai drumul la film, chemi copilele lîngă, te uiți și aștepți. Aștepți să vină mîncarea.
Sună la ușă? Te duci, te uiți pe vizor, să nu fie cumva cei de la Protecția Copilului, deschizi, iei cutia cu mîncare, plătești – da, știu, asta e singura parte neplăcută – scoți bețișoarele chinezești de mîncat pizza din cutie, pui sos de roșii. Gata. Tăticul perfect pentru un weekend perfect.
Cînd apare următorul episod din Game of Thrones? De-abia mîine. Atunci pînă mîine nu vă dau nimic de mîncare. Comandați-vă singure! Eu vreau pizza cu blat subțire.
foodpanda, da? :)
.
duminică, 11 mai 2014
Cele două rețete ale bucătăriei perfecte tăticești
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Azi comandarăm la foodpanda. Supică de linte, vinete, clădite din alea meseriaşe cu ciuperci şi pui, plus o pereche de papanaşi. Super bune! Ca să socializez cu cel care le-a adus, până a ieşit hârtia din POS, îl întreb suav unde îşi au sediul, nu că mă interesa.
- În Rahova!
- No way! No, nu-i bai, importantă e tanti Mary bucatăreasa.
c-metoda bunica. pui mana pe telefon si chemi o bunica, daca e in zona.
d-metoda orez cu lapte, dupa care toti pe burta si la film. dezavantaj, e posibil sa speli covoarele sambata urmatoare.
-e- varianta de duminia dimineata ptr saraci. te duci la biserica sau la cimitir imbracat frumos si cu figura cat mai simpatica impreuna cu copiii. daca nu posezi, imprumuti de la vecini pe cel mai dragalas.
eventual sa ai o sacosa unde sa vina astia micii sa puna ce au primit si sa se duca sa mai ia de cateva ori, ptr masa de seara.
concluzie-daca copiii plang suficient de tare si ti-e si tie foame, te vei descurca, nu-ti fie frica!
Trimiteți un comentariu