În seara asta, grație generozităății celor de la Tudor, al căror client am onoarea să fi devenit de ceva timp, am primit invitație la evenimentul muzical organizat la Ateneul Român de către Lanto Communication.
Orchestra Română de Tineret, sub bagheta maestrului Cristian Mandeal și cu participarea exemplar de extraordinară a lui Bogdan Băcanu și a colegilor lui interpreți la marimba de la The Wave Quartet, au făcut o seară fabuloasă.
În prima parte, marimba a fost regină. Bogdan Băcanu ne-a demonstrat că se poate cînta Bach la țambalul mexican.
Lăsînd gluma la o parte, în seara asta am descoperit un instrument care fără nici un pic de compromis poate fi pus în rîndul instrumentelor dintr-o orchestră simfonică. Și din ce am găsit în seara asta pe Internet, se pare că Bogdan Băcanu, acest român devenit între
timp internațional, a contribuit mult la consacrarea sa.
În primul rînd a fost Bach. Da, Bach la marimba. Și a sunat fabulos de bine.
În primă audiție în România, am avut parte de BWV 1061. În loc de pian, marimba. Mi-aș fi dorit să fie BWV 1052, preferatul meu, însă să nu căutăm calul de dar la dinți. Oricum, BWV 1052 îl puteți asculta în interpretare de marimba pe YouTube, tot de către Bogdan Băcanu.
Și după ce credeam că mai bine decît Bach nu se poate, am avut parte de al doilea concert al primei părți a acestei seri, Emmanuel Sejourne, Concert pentru marimba și orchestră. Tot în primă audiție în România. Un concert care poartă dedicația specială a compozitorului pentru – da, ați ghicit – Bogdan Băcanu.
A fost și mai foarte perfect. Și mai fabulos. Răscolitor. Pătimaș. Solicitant pentru solist. Virtuozitate și emoție. Eu, care de regulă nu rezonez la romantici, m-am lăsat luat de val.
A venit pauza, a venit cocktailul de mijloc. Small talk, cunoscuți, amici buni pe care îi știu de șapte ani și chiar mai mult.
Și în partea a doua vedeta Băcanu s-a retras și a făcut un pas în față vedeta Orchestra Română de Tineret.
Maestrul Mandeal ne-a făcut un pachețel de toamnă spre iarnă spre Crăciun, un amestec de decicații etnice.
Muzică spaniolă scrisă de ruși: Korsakov, Capriciul spaniol. Superbă piesă, n-o știam, un adevărat Bolero rusesc.
Pe urmă muzică machidonească scrisă de români: Theodor Rogalski, Gaida (Dans aromân).
Pe urmă muzică ungurească scrisă de franțuji: Berlioz, Marș ungar (din Damnațiunea lui Faust).
Pe urmă muzică arăbească scrisă de norvegieni: Dansul arab din Peer Gynt.
Pe urmă austrieci cu muzică persană: Johann Strauss cu Marșul persan.
Și la coadă, finalul intens al unei seri năvalnice, Bolero-ul lui Ravel. Patimă spaniolească fiartă de creier de franțuz.
Sala a fost fierbinte. Bisurile au fost inevitabile. Tot împletiri etnice.
La sfîrșit, Marșul lui Radetsky, să ne simțim chiar la un concert festiv, ca la Viena de Anul Nou.
A fost nesperat de fain. Le mulțumesc încă o dată prietenilor de la Tudor care mi-au dat ocazia să trăiesc această seară faină. Să le mulțumim încă o dată celor de la Lanto Communication că au organizat așa ceva – din ce spuneau, este deja al zecelea spectacol pe care Orchestra Română de Tineret îl are cu ajutorul lor.
Să nu uităm să menționăm și ceilalți sponsori: Apa Nova, Oscar Downstream, Christian Tour, Forumul Cultural Austriac, Trade Media și – nu în ultimul rînd – MLNR, sponsor principal, această organizație discretă, dar ascunsă, cum ar veni acești nasoi de masoni care manipulează mințile oamenilor să asculte muzică clasică. Mama lor de șerpilieni care conspiră pentru artă și pentru tineri :)
Lăsînd gluma la o parte, să-l felicităm pe maestrul Marin Cazacu pentru întemeierea Orchestrei Române de Tineret, pe maestrul Cristian Mandeal pentru priceperea de mentor a acestei orchestre, pe toți cei care ajută acești tineri să crească artistic, șerpilieni, masoni, austrieci, români, de stat, privați, croitori, francezi, instalatori, publicitari,
și mai ales și mai ales pe însăși membrii Orchestrei Române de Tineret, o hoardă de tineri fabuloși, siguri pe ei, luminoși, profesioniști, eleganți și plini de viață, de poftă, de energie și de putirință. Habar n-aveți voi ce oameni frumoși au fost în seara asta pe scena Ateneului Român!
Se poate, bre, se poate... :)
.
duminică, 16 decembrie 2012
Orchestra Românǎ de Tineret la Ateneu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Domnu, regarding the Tudors.
La pantofi am vazut filiatia. Classic british. La toale, especially la itari, aduce a Sa*t*. Basca le cri de guerre, "Made to measure."
Dupa locatie, unii e elitisti, altii de-ai nostri din popor, tirgoveti de pe malul Dimbovitzei.
Deci, Tudor vine de la dinastie, sau de la numele master designerului?
(Preturile sint, oricum, si la elita, si la tirgovetzi, nesimtite. Acceptabile cu sponsorizare. Si la, si la.)
Trimiteți un comentariu