Sînt mulți dintre aceia care dau repede nǎvalǎ sǎ corecteze greșalile noastre gramaticale, precum și noi iertǎm greșiților noștri. “Vezi cǎ în ziua de, la ora de, în contextul de, trebuia sǎ spui X în loc de Y”. “Vezi cǎ corect tre sǎ scri așa”. “Vezi cǎ you sucks according to them followin rulz”. Evident cǎ analiza de conținut de rit fantasmatico-resentimentaro-pizmuitor ne ajutǎ sǎ facem urmǎtoarea traducere, de la regimul implicit spre cel explicit: “Știu cǎ tu vorbești / comunici / te ecsprimi mult. Știu de asemenea cǎ de regulǎ le potrivești decent cu vorbele – hai sǎ nu zic tot timpul sau bine, cǎ aș recunoaște ceva pozitiv despre tine și atunci mi-ar sta în gît și mai rǎu indignarea pe care o trǎiesc cînd mǎ gîndesc la mecla ta nesuferitǎ. Știu cǎ nu îți pot spune asta pe fațǎ, pentru cǎ regulile ipocriziei și promiscuitǎții politicoase la români ne interzic sǎ o facem, cǎ ne picǎ nasul și ne bate Doamne-Doamne în viața de apoi. Nu te sufǎr, ah sta-ți-ar în gît sǎ-ți stea, dar n-am curajul sǎ ți-o spun pe fațǎ. Atunci recurg la un șmekerlîc, la o șulfǎrealǎ comunistǎ: mǎ agǎț de toate cǎcaturile de detalii care mi le pui la dispoziție pentru a-ți transmite un mesaj pe care altminteri nu-mi vine s-o fac” “Vaaai, nu se spune așa. Vaai, ai scris greșit. Vaai, ce rușine!” E clar cǎ vorbim despre o situație generalǎ. Nu e aici vorba doar de bicisnica-mi persoanǎ ilustrǎ. Mulți ați pǎțit la fel. Sau ați fǎcut la fel, fiind de partea otrǎvitǎ a admonestǎrii mǎrunte, a gramatlîcului penibil. Genul de chibițealǎ lingvisticǎ ce despicǎ scobitoarea în patru dacǎ se spune chibrite sau chibrituri. Se spune brichetǎ. Se spune cum vrea mușchii limbii mele. Se spune cǎ cine stǎ pe margine face varice și o sǎ moarǎ de diabet zaharat, de pelagrǎ, de ciudǎ și de furie de-aia înnǎbușitǎ, ca la oala minune. Se spune cǎ nu conteazǎ. Cǎ în viața de apoi vom fierbe cu toții la cazan. Da, dar pînǎ tunci unii fierb în suc propriu și se opǎresc dacǎ scrii “sînt”, nu “sunt”. Ah, sfîntǎ oripilare justițiarǎ de rit gramatical. Se spune "cribite".
vineri, 21 septembrie 2012
Dragǎ prietene opǎritǎ
Scris de Turambar at 16:27
Etichete: Furie, Lingvistica, Personal, Prosti da' multzi, Romania, Scriitura
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
It is I, Blackfox. And I find your lack of grammar skillz disturbing.
Corect nu ie „stați-ar în gît sǎ-ți stea”, ci „sta-ți-ar în gît sǎ-ți stea”. Nuance.
Lol. Ai dreptate :)
O mai inacasez si eu din cind (cand!?) in cind, si nici macar nu am expunerea ta.
BTW, "cǎ corect" ar fi o caco..., WTF, forget it ;-)
Nu te supara...nu te enerva, sunt rudele lui Pruteanu..sunt limbistii... Mireleeeeee.....
Aici: http://blog.bogdanvoicu.ro/2008/09/despre-form-fond-i-limb.html.
Asta e, atunci când nu te duce minte, apelezi la chiţibuşării... Fiecare după puterea şi priceperea proprie. Vorba cântecului: pe ăştia îi avem, cu ăştia defilăm :|
Trimiteți un comentariu