Cea mai foarte finalǎ concluzie despre sensu vieții

Filosofia a decretat: așa nu se mai poate! Trebuie sǎ dǎm rǎspunsul la întrebarea “Care e sensu vieții în aceastǎ viațǎ? Dar în urmǎtoarea? Dar în urmǎtoarea dupǎ urmǎtoarea?”

Și atunci s-a fǎcut congres și în urma votului s-a concluzionat: Sensul vieții este poza de mai jos.

Calea, bre. Urmeazǎ Calea. Tao Te Jackson.

The rest is silence. And alcohol, of course.

And pain.



PS: Si un comentariu pertinent-naucitor din partea unui mare critic de arta necunoscut, Sabina Sofigheo:

"planurile se succed cu deosebit discernamant, personajele principale impletindu-se emotionant intr-o rima semialba cu fundalul. nota de contemporaneitate dintr-un cadru eminamente clasic o reprezinta fiinta umana, zugravita in chip de super star. astfel, asistam la o capodopera postmoderna de un rar bun gust suprarealist, cu tente samanatoriste romanesti. dimensiunile medii spre mari ale ansamblului justifica expunerea intr-un cadru generos, recomandam palatul lui becali."



.