Unul din primele lucruri pe care le observi atunci cînd vezi demonstrații de aikido îl reprezintă asemănarea cu dansul. De altminteri, mulți și folosesc această comparație în sens depreciativ, cu un dispreț de-abia disimulat: “ce-i și cu baletul ăsta! nu sînteți în stare să bușiți nici măcar o muscă”.
Așa o fi. Despre asta, altădată, despre dacă aikido e în stare să fie marțial (ps: e în stare, stați liniștiți. Dacă știi să-l practici e al naibii de eficient, efectiv, chiar primejdios. Detractorii confundă demonstrația cu chestia pe bune.)
Să ne întoarcem la dans. Dacă atunci cînd vezi aikido te frapează asemănarea sa cu dansul, cu atît mai mult îți dai seama de asta atunci cînd îl practici. Curgere, poziție, ritm, armonie cu partenerul, grație, control, colaborare, energie, agresivitate cumpanită, patimă controlată.
Și instinctiv îți vine în minte și numele dansului cît se poate de punctual, nu ceva vag, general, gen “dans” sau “balet”. Nu. E cît se poate de clar, de la primii pași, chiar înainte să lucrezi cu vreun partener: tango.
De la primele mișcări de tai sabaki, chiar înainte să înveți și primele căderi, de la mișcarea picioarelor, de la ashi sabaki îți dai seama cît de mare e legătura cu tango-ul.
Echilibru zvîcnet concentrare energie stăpînită, precum calul care joacă în frîu. Pas înainte, repede și celălalt după el: okuri ashi. Ține bazinul jos, păstrează echilibrul, ai grijă la kamae, la atitudine, nu fi fleașcă, nu fi pisi, concentrează-te, dar nu fi nici prea țapăn, că nu sîntem la trosneală aici. Fluid. Curgi.
Pe urmă pasul dinapoi care încalecă piciorul dinainte, într-un dezechilibru temporar, ca pisica, repede vino și cu celălalt, ca ninja: tsugi ashi. Plutești precum felina pe deasupra podelei. Ca un dansator de tango care își ațîță partenera, apropiindu-se, dîndu-i tîrcoale, făcîndu-i avansuri, dar în același timp păstrînd distanța: atenție, mușcă fiara!
Pe urmă vine rîndul să înveți tenkan, soto tenkan, și din nou te frapează asemănarea cu tangoul. Mai ales cînd îl faci cu partener, mai ales inserat într-o altă tehnică, e tango clar. Aceeași măturare a piciorului din exterior înspre spate, în timp ce te rotești pe axa piciorului celălalt. Piciorul din exterior mătură razant podeaua, în control, într-un arc de cerc bine stăpînit, furie rotundă și reținută și mișcare de coasă. Tenkan. Din fața lui ai ajuns paralel cu el, în lateral. Tango curat.
Asta dinspre partea de soto tenkan, pe exterior. Dar ce să spunem de uchi tenkan, de întoarcerea prin fața partenerului / adversarului? Păi e tango curat, e control al brațelor și poziție de început de dans. Aceeași nevoie de tensiune în brațe, de atitudine pizdoasă, fermă, dar și stăpînită. Cu mîna liberă îi controlezi mîna sa liberă, ca și cum ai ține o sabie, o iapă nărăvașă, o parteneră focoasă, dată dracului, cu picioarele cabrate și cu poftă de dezmăț pe muzică. Cu mîna prinsă inițial în gyaku hanmi katate dori ai făcut între timp mișcarea aia rotundă, elegantă, spre fața sa, de intrare și de eliberare din strînsoare. Tot ca la tango: un gest de control, de apropiere, de tupeu și de invitație.
Pe urmă, pe măsură ce înveți tehnicile de fixare (katame waza) sau pe cele de proiectare (nage waza), cînd înveți diferența dintre omote și ura, dintre intrare, înaintare, avans, peste el (omote) ori evitare, eschivă, preluare a efortului celuilalt, întoarcere, mers în spatele său (ura), îți dai seama că tot ce este ura waza este de fapt tango waza.
Rotund, în spate, învîrte partenerul / adversarul, fă-l pe uke rotund, profită de năvala și de impetuozitatea sa și dezechilibrează-l, du-l unde vrei tu, nu unde vrea el, fă-l să se învîrtă în spirală, rotund, rotund, pînă jos, și mai dezechilibrat, și mai al tău, tot timpul în control. Poți s-o faci și încet și senin. Poți s-o faci și năvalnic și agresiv, cu draci în tine, ca un cal care mușcă din zăbală, ca o iapă nărăvașă. Depinde de tine.
Dacă vă uitați la posturile dansului de tango, veți vedea o grămadă de situații în care un partener îl dezechilibrează pe celălalt, ținîndu-l în același timp și controlîndu-l, semn de putere, de gingășie, de poftă, de dispreț, de control, de amestec de bine și de rău, de pozitiv și de negativ, dorință și reținere, agresivitate și tandrețe, pasiune și răceală telectuală. Yin și Yang. Omote și ura. Irimi și tenkan.
Și dintr-o dată totul este atît de simplu. Sau, mă rog, ceva mai simplu decît la început.
Hajime!
.
vineri, 25 noiembrie 2011
Ca un zvîcnet, ca o tăietură, ca un pas de milonga
Scris de Turambar at 16:51
Etichete: Aikido, Art, Arta, Arte martiale, Bliss, Dance, Japonia, Music, Personal, Scriitura, Seninatate, Stari si zile, Tango
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu