Singurul lucru care trebuie sa conteze

Vad ca iar s-a incins tarita in neamul nostru cel catastrofic si circotas.

Dupa cum stiti, orice felie de realitate e complecsa si necesita ecsplicatii, dupa cum spunea profesorul de filosofie aplicata Leana a lu Vacanta Mare, pe vremea cind se uita 123% din poporul roman la ea.

Fiind complecsa si necesitind ecsplicatii ("interpretare", cum ar spune Geertz si tot neamu lui de barbosi relativisti si pletosi si tristi), bineinteles ca necesita decupaj. Montaj, ca la scoala de cinema. Incadrare, ar zice operatorul, rostuire, ar zice Vintila.

Dupa cum probabil stiti, incadratorii de servici ai natiei, tot poporul care se pricepe la folbal, politica, sondaje si femei, si-au intrat degraba in rolul de analijdi si au inceput sa taie firul in patru, circotitori si degraba varsatori de singe vinovat, nevinovat, rosu, verde, albastru, orice dar singe sa fie sa vada mamitzu ce crinceni si aspri si necrutzatori sintem noi cu toate loazele, cu esceptzia cazului daca e vorba de noi, atunci e de intzeles.

In acest moment al dezmatzului la masa de montaj a realitatii vin si eu si va spun, desi eram tentat sa ma doara la basca si sa tratez de maniera a la legere subiectul: nu conteaza nici faza cu Traian, nici faza cu gazonul, nici faza cu zero-zero. Sau, ca sa fiu inclusiv si sa va bag si pe voi in seama, stimati robespierreni balcanici cu juma de norma si restu inconsecventa, hai sa spunem ca ar conta si astea, dar nu doar ele. Si pentru a echilibra spiritul realitatii si complecsitatea faptelor, va spun ca de fapt cel mai mult conteaza asta: cum au cintat 50 de mii de romani imnul national.



Restul e laba de-aia de-a voastra patetica si circotasa si otravita si rea.

Courtesy of Sportlocal.ro

PS: aseara, la ora meciului, eram la 100 de metri de stadion, facind kotegaeshi si shihonage si iriminage. pe ferestrele deschise se auzea publicul, vuind. Pe urma am terminat antrenamentul si am baut o bere la crisma de la intrarea la piscina olimpica si pe urma am plecat incet spre masina, lasata la mama naibii, doua judete mai incolo. In spatele nostru stadionul ardea de atita lumina. La un moment dat, cind eram cam la 300 de metri, un oftat imens de jale s-a revarsat peste noi. Probabil ca se ratase singura faza cit de cit semnificativa a meciului. Ce ti-e si cu folbalu asta. Vezi, de-aia e bine sa faci aikido. Nu se uita nimeni la tine :)