A rămâne însă doar la exprimarea revoltei faţă de asemenea şmecherii unsuroase ar fi o imensă greşeală. Viaţa ne arată că individul urcat pe două picioare din cele patru, ale maimuţei, îşi poate face de cap câtă vreme ştie că nu va fi sancţionat. E treaba unor astfel de personaje să fie abjecte.Problema, marea problemă trimite la întrebarea: De ce-şi permit să fie astfel în văzul întregii naţiunii? Şi răspunsul e menit să ne îngrijoreze: Ele ştiu că nu vor fi sancţionate de opinia publică, fie şi în întruchiparea pe care o constituie presa.
Şi nici opinia publică nu sancţionează astfel de transformări peste noapte, cum ar fi infinitele transformări ale lui Ion Iliescu - din stalinist în dejist, din dejist în ceauşist, din ceauşist în gorbaciovist, din gorbaciovist în capitalist şi, mai nou, din republican precum Miţa Baston în monarhist precum Ionel Brătianu, pentru că românii n-au memorie.
Loviţi pe veci de năravul reacţiei spontane, plecată din ovare, şi nu din creier, românii trăiesc exclusiv în prezent. Într-un prezent şi acela redus la clipa trecătoare. Se precipită cu toţii într-o vâlvătaie sentimentală faţă de un personaj sau faţă de un eveniment, ard până la scrum, după care uită cu desăvârşire ce au trăit. Brusc aprinşi de un alt foc de paie. De această amnezie colectivă au profitat şi profită toţi vânzătorii politici de alba-neagra din postdecembrism.
Umpluţi de scuipat în piaţa publică pentru ticăloşiile lor de la un moment dat, se şterg frumos cu batista de la piept, stau pitiţi un timp, după care revin pe scena politică a ţării plini de ei şi surâzători, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În aceste condiţii, cum să nu fure, să nu facă miş-maşuri toţi cei ajunşi la Putere?
Uitării de la mână până la gură i se adaugă, pentru a explica monarhismul subit al unor personaje, şi un alt nărav al românilor, destăinuit de proverbul „Doar boul e consecvent!". Încăpăţânarea într-un crez, într-un ideal sau măcar într-o idee nu e o trăsătură a românilor: Ca atare, ei n-au sancţionat şi nu vor sancţiona niciodată traseismul politic, schimbarea nădragilor ideologici peste noapte, năpârlirea în funcţie de conjuncturi.
Ion Cristoiu, Cum a devenit Ion Iliescu monarhist! (Adevǎrul, 27 septembrie 2011)
marți, 27 septembrie 2011
Sǎ nu uiți, Darie, sǎ nu uiți!
Scris de Turambar at 10:34
Etichete: Comunism, Media / Publicitate, Monarhie, Politics, PRM, PSD, Quotes, Responsabilitate sociala, Romania
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Dap! Nea Jean ar trebui intai sa se uite in oglinda, sa deschida gura mare si dupa aia sa-si tranteasca o flegma in ea... Ar fi un fel de "mea culpa" dupa fatatul gainii...
Da-l in rahati... :)
Thumbs up, Matusalem! 10X!
Las'ca le stã bine-mpreuna ionilor!
Eu cred ca in post nu e vorba de Ion Iliescu, e vorba de rege, nu?
PS: cum poate sa aiba neamul asta un viitor?
Fiecare natiune are clasa politica pe care o merita . Votind voios cu pata pe memorie .
poate ca in ro a cevenit alzheimeru' politica si jurnalism de stat, frate!
Bataia de joc este maxima - Gogosarul s-a transformat in orice, la randul lui. Iliescu face jocul organelor care au reusit, intr-un tarziu, ceea ce-si propusesera. Dupa momentul 1, 1990 - cand au aparut pe scena politica, de fapt au reaparut, partidele istorice, Corneliu Coposu, Ion Ratiu, etc, au spart FSN-ul, Cosma Racoare stie el, si au faurit FDSN-ul si FSN-PD-ul care, iata, au acaparat scena politica romaneasca. QED. Iar noi discutam discutiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
Rad, dar rasul meu e amar... tocmai cristoiu s-a gasit sa dea lectii de morala ?
Noi nu il uitam pe iliescu (si faptele sale), dar nu uitam nici cum cristoiu pupa acum talpile stapanului securist dupa ce mai ieri il critica pe sticla si nu numai.....
Trista tara, trist popor, triste vremuri. Dar sa zambim, vin alegerile ;)
Da, ai si tu dreptate :(
Trimiteți un comentariu