Ca de obicei, stǎpînul depǎșește sluga, chiar și la trafic

Vorbeam deunǎzi despre ruși. Despre priceperea lor întru modernitate. Mai cu japca (fabricile rechiziționate de la germani, cu tot cu oamenii din ele), mai cu toporul (aduceți-vǎ aminte de conceptul de “lucru sovietic”, dai cu el de pǎmînt și pǎmîntul crapǎ, dar lucrul sovietic funcționeazǎ în continuare), dar totuși.

Au ajuns ei în spațiu? Au ajuns. Se pricep sǎ facǎ rachete intercontinentale? Se pricep. Au una din cele mai performante industrii aviatice? Cu siguranțǎ da. Sînt unii dintre cei mai buni calculatoriști de rit informatic de pe lumea asta? Yep. Știu matematicǎ? Yep.

Deci corespund criteriilor care separǎ lumea în societǎți bazate pe cunoaștere și societǎți bazate pe cultivarea napilor și culegerea dovlecilor din deșert.

Însǎ, ca în orice situație, existǎ grade și grade. Nuanțe și nuanțe. Unii sînt totalmente riguroși și eficienți, mama lor de elvețieni, singaporezi și alți japonezi. Alții nu sînt nici ei pe de parte, mama lor de scandinavi, americani, britanici. Alții sînt pe-acolo, și ei. Rușii, italienii, spaniolii. Moderni cu scǎpǎri. Minți sclipitoare, dar le mai alunecǎ piciorul și înspre îngǎlare.

Cu aproximǎrile de rigoare, în plutonul urmǎtor, de presque moderni, de bizoni care fac totul prin imitație și de multe ori chiar le iese, cu excepția momentelor cînd nu le iese, sîntem și noi, alǎturi de alte nații aproximative ale acestui pǎmînt carele le suportǎ pe toate, saracan di iel.

Dar nu despre români este neapǎrat vorba în propoziție, ci despre ruși. Sǎ rǎmînem la ruși, acest mare popor frate care libertate ne-a adus de ne-a îndoit, vreo jumǎtate de secol.

Toatǎ ziua ne plîngem cǎ Bucureștiul e nu știu cum și nu știu ce. Vaaaai, ce jale și suspin. Vaai, ce mitocani și mîrlani și dobitoci trǎiesc în București (y compris moi, în ochii unora). Vaaai, ce lipsǎ de eleganțǎ. Dar rapița? Ai vǎzut rapița ce prost crește în București?

Ca sǎ nu mai vorbim de trafic. E un trafic absolut mizerabil, dragǎ. Sînt bucureștenii ǎia de groazǎ, mon cher. Conduc ca niște nebuni, e o aglomerație cretinǎ, nu știu cum de-i mai suportǎ pǎmîntul pe mitocanii ǎia care nici sǎ conducǎ nu știu. Pur și simplu dau cu mașina peste tine și nici nu le pasǎ, trec mai departe. O totalǎ lipsǎ de civilizație.

Mda. Nu continui, cǎ încep sǎ mǎ înfierbînt. Sǎ ne întoarcem la ruși.

Vreau sǎ vǎ propun o comparație între traficul din București și cel din Moscova. Vreau sǎ urmǎriți acest filmuleț de vreo 2 minute care prezintǎ pe scurt și în cea mai englezǎ limbǎ cu putințǎ tribulațiile șoferului victimǎ în capcana numitǎ Moscova.

Și pe urmǎ, data viitoare cînd veniți în București, dați-mi și mie un semn de viațǎ, sǎ-mi fac timp sǎ dau cu mașina peste voi în intersecție, da?

Dacǎ tot sîntem noi niște șoferi nemernici și împuțiți și niște javre de oameni, atunci mǎcar sǎ fac și eu un lucru bun pe lumea asta și sǎ vǎ scurtez chinul, sǎ vǎ catalizez trecerea spre o lume mai bunǎ, unde nici noxe și nici întristare și nici suspin nu e, darǎmite aglomerație în trafic ori bucureșteni, cǎci știm cǎ toți bucureștenii merg by default în Iad, mama lor de ticǎloși pǎcǎtoși hoți curve atei lachei și decadenți.

:)