Tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna şi avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci seminţiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua şansă pe pământ.
Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate
miercuri, 19 ianuarie 2011
Stance: Cien años de soledad
Scris de Turambar at 18:03
Etichete: Art, Arta, Literature, Nostalgie, O poză și o frază, Quotes, Stances, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Daca-s pacatosi. Uite si matale. Primul vine cu sticloantza in mana, barbutza ala are suportul de beri gol iar derbedeul ala din spate, e clar de unde vine, din moment ce-si baga camasa in pantaloni. :) :) :)
Si cred ca se ciorovaiau cu directia arenei, ca ei sunt 10 si numai 5 scaune goale. Niste parlitzi... :))
Niste latini, bre, niste latini. Mama noastra de ginte comuna si isterica si rupta in fundul economic.
:wink:
Mai asteapta oleaca. Tocmai din ultimul vor musca furnicile...
Trimiteți un comentariu