Un anonim bineintentionat ne-a adus la cunostinta urmatoarele efecte aurale ale naturii dezlantzuite asupra corpului uman.
De ascultat, de admirat, de tremurat, fugit si ascuns in mijlocu padurii. Sa nu puna mana aceasta bestie magnifica pe noi, ca oameni ne face...
:rofl:
Wende - Je Suis Comme Je Suis
Bonus: Cel mai Ne me quitte pas cantat de cand s-a dus Brel pe insulele celelalte
Wende Snijders - Ne Me Quitte Pas
Waw. I mean waw. Ati vazut? Ati tremurat? Vi s-au inmuiat picioarele? Va dati seama cat de mult i-ar fi placut femeia asta lui Brel, el, pofticiosul intr-ale femeilor frumoase si puternice si expresive si date dracului?
Dar stai asa. Cred ca la mijloc este altceva. Egzista o ecsplicatzie, si ecsplicatzie este eleganta si implica religia. La mijloc se intampla metempsihoza. Reincarnarea. Reintruparea. Karma cea vesnica si dureroasa. Se intampla ca Jacques Brel a murit pe data de 9 octombrie 1978, iar Wende Snijders s-a nascut pe data de 10 octombrie 1978. Adica fix la o zi dupa, exact cat i-ar trebui sufletului sa treaca prin vamile cerului, prin toate filtrele birocratice ale revenirii pe Pamant, pana face vavavoum din nou intr-un trup nou, proaspat, de-abia iesit din cuptorul burtii mamii sale de copil nou-nascut.
Deci e clar. Deci Jacques s-a reincarnat in Wende. Asta i-a fost blestemul budist pentru viata sa sbuciumata, pentru foamea sa neostoita de carne de femeie tanara. Sa se intrupeze in trup de femeie tanara si apriga si frumoasa si talentata si sa bantuie scenele Pamantului inca o viata, inca o generatie, strigand cu mare strigat de durere: Let me out! I'm trapped within her!
Uite asa, stimati cititori atei si plebei, se muta paroxismul bine temperat, dyonissicitatea eleganta si electrica dintr-un trup in altul. Uite asa suna goarna in Ierihonul artistilor, mai contabililor si calculatoristilor si consultantilor politici tristi si incercanati. Uite asa ii mana arhanghelul la lupta cu fiara: oameni frumosi si zaltati din toata lumea, uniti-va, treziti-va, inviatzi, cantati, exaltati-va, entuziasmati-va si orgasmizati-va pana la paroxism. Sfarsitul lumii este aproape! Mai avem de trait doar patru miliarde de ani si trebuie sa ne grabim. Hai, cantati, damn it! Cantati, pana nu se termina combustibilul din Soare...
:) Mda. Stai sa-mi trag sufletul, ca eu nu-s ca ei.
:) Deci gata. Deci mi-am tras sufletul. Deci din nou si de la capat:
Aaaaargh! Achtung! Exista frumusete in lume, si voi acum trebuie sa o vedetzi. Acum.
ACUM, I SAID, DAMN IT!
:)
sâmbătă, 18 iulie 2009
Wende Waw!
Scris de Turambar at 08:30
Etichete: Art, Brel, Music, Oamenii frumosi si zadarnici, Respect, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Ai chef de muzica, te vad... Hai la o petrecere! Ca Silvia e la mare si noi ne putem face de cap!
Aici: http://www.youtube.com/watch?v=fwjXgskUN50
:))
http://mesaje-pentru-ex.blogspot.com/ dacă ai ceva de spus unei foste iubiri. sunt anonime.
Saru-mina, boierule and I mean waw.
Mi-ai dat de treaba. Acum sunt obligat-fortzat sa caut mai multe despre Wende(cu permisiunea ta, evident). Multzam.
Iata o altfel de coincidenta :
La 25 iulie 1929 s-a nascut Vasilii Sciukin (a murit la 2 octombrie 1974 la 45 ani), iar la 25 iulie 1980 a murit Vladimir Visotzki (la 42 ani). Poate nu stiti cine a fost Sciukin? Scriitor (6 carti), regizor (5 filme) si actor, in roluri de mujic si soldat. Filme zguduitoare, dintre care unul ("Calina rosie") a primit Leul de Aur la Festivalul de la Venetia. Dar unde altundeva decat in Rusia se mai pot face asemenea filme, care pe noi, astia mai batrani, ne-au incantat tot asa ca si "Ne me quite pas!" al lui Jacques Brel?
Trimiteți un comentariu