Ar trebui un foşnet încăpător precum
Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare...
De fapt, nu. Mai bine se potriveste cealalta, aia complicata, ermetica, nesuferita, cea care chinuie in fiecare an zeci de mii de biete suflete de liceu nepricepute intr-ale poeziei:
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
meduzele îşi plimbă sub clopotele-i verzi.
Deci retzinetzi. Deci marea plimba meduzele. Deci simplu, da? Deci evident, nu? Deci pana si un nemernic de poet cu inima impietrita de atata matematica poate sa priceapa atata lucru, daramite noi, stralucitorii care stam pe bloguri toata ziua. Da? Capish?
Pai si atunci, ce discutam noi aici? De ce ne freaca Turambar la cap cu trairismele astea de poezie geometrica? Ce naiba l'a apucat asa, tam nesam, dimineata pe racoare?
Pai discutam ca se pare ca e pe dos. Ca de fapt si de drept, meduzele plimba marea.
Stop. Stop... 3... 4... 5... secunde pentru patrunderea treptata a cuvintelor intre urechi.
Deci repet din nou inca o data: meduzele plimba marea.
Deci v'atzi prins? V'a percutat capsa dintre urechi? Meduzele, chestiile alea mici si transparento-translucide si baloase si cu aversiune la gravitatzia uscata, alea pun si ele un umar de pilier oceanic la impins grama... la impins apa prin mare.
Ceea ce, hai sa recunoastem, e al dracului de serendipic si de proaspat si de neasteptat si de... Si de... Si de incarcat de un sens ascuns, majestuos si si tulburator si razbunator, sens pe care eu acum, in aceasta dimineata de oboseala, plin de cafea si cu capul cat o banita de (re)codari variabile deschise, sa moara pisica ridicata la patrat daca il pot bunghi. Deocamdata. Doar il adulmec ascuns printr-un coltz ingust al creierului meu semi-neted. Mai pe seara, poate, cand il voi largi si mototoli cu o carafa de whisky in fatza, il prind si'l exfoliez in vorbe marunte.
Dar pana diseara, facetzi dumneavoastra un pustiu de bine albastru si inspumat si duceti-va sa cititi cum plimba meduzele marea. Pe bune. Fara misto. Azi n'am baut decat cafea si apa, asha sa-mi ajute Darwin. Efectul miscarii faunei asupra curentilor marini. In prestigioasa revista Nature, de la prestigiosii oameni de stiinta biologi. Adica, in cuvinte mai simple si mai clare, de la nasoii aia de stiintzificatzi fara de morala si de Dumnezeu, care pun la indoiala cuvintele sfintei car... Pardon: cuvintele Sfiintei Cartzi, usca-li-se-ar vlaga lor de pacatosi si de eretici.
Darwin's mechanism could produce about 1 trillion watts of power in the world's oceans, the same order of magnitude as winds and tides, the team estimates. "We need to look at animals as not just responding to the ocean, but actively driving it in certain places," says Dabiri.
Deci sa nu zicetzi ca nu v-am spus. Deci data viitoare cand va ia curentul de picioare si va trage implacabil spre larg, sa stiti ca din cauza meduzelor vi se intampla o asemenea nenorocire. Deci strigati tare, calcatzi apa si incercati sa tineti capul deasupra valurilor. Nu ca ar veni cineva sa va salveze. Dar meduzelor le place carnea frageda, proaspata, agitata, indulcita un pic de hormonii panicii...
:)
vineri, 31 iulie 2009
Meduzele marea o misca
Scris de Turambar at 08:10
Etichete: Biology, Destul de perfect, Nature, Serendipitati
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Stai sa vezi cum e cu fluturii, cand bate unu' din aripi in Africa de Sud...
Poeţi-matematicieni, biologi-teologi, preoţi-arhitecţi, meduze care mişcă marea, în loc să se lase purtate de ea - e atât de greu de aflat adevărata menire, zilele astea...
Trimiteți un comentariu