M'am intors.
Acum 25 de ani. Bunicii cu nepotzii. Inca nu eram toti. In poza suntem doar 8 din 11. Vali nu stiu daca era nascut. Mihai si Alex clar nu.
Moshul tocmai s'a dus. A murit miercuri, pe 24, in ajunul Craciunului.
L'am ingropat sambata, pe 27, de ziua numelui sau. De Sf. Stefan.
Stefan Bacutza. De fapt, din neamul Leiestilor, frate bun cu Toader Leu si copilul lui Stefan Leu. Dar parintii l'au dat chiar de la nastere la sora care nu facuse baiat, si asa a ajuns sa poarte numele de Bacuta. Erau cat pe'aci sa faca puscarie pentru fals in acte, dar pana la urma au scapat, ca ar fi insemnat sa'l bage shi pe primar in bucluc.
A facut razboiul. Al doilea razboi mondial. L'au luat rusii prizonier. Nu stiu unde. Pare'mi'se la Cotul Donului. L'au pus in convoi, sa'l duca in Siberia. A fugit din convoi si s'a intors acasa, cale de sute de kilometri, pe jos, noaptea, sa nu fie prins, luandu'se dupa stele sa tina drumul spre vest. Fugar, noaptea, prin stepa ruseasca. Si a razbit. Mama lor de rushi. Mama lui de razboi.
S'a intors acasa. S'a insurat, ca orice flacau. Nevasta frumoasa. Au facut trei copii. Apoi, in 1946 sau 1947, dupa razboi, a dat tifosul in ei si au murit toti, si nevasta, si cei trei copii, in mai putin de o luna, unul dupa altul. I'a inmormantat pe toti in acelasi mormant, acolo unde noi, saptamana trecuta, l'am pus in groapa, in cemetia familiei Bacuta. Sub visinul care a fost taiat sa faca loc cosciugului.
Cel mai greu, povestesc unchii si matusile mele, ce au auzit si ei de la ai batrani, i'a fost cand i'a ingropat pe ultimii. Au deschis mormantul proaspat, in care cu cateva saptamani isi ingropase copilul cel mic. Capacul cosciugului s'a dat la o parte si i s'a vazut fata lui ala mic, ca era pus langa maica'sa. Fatza ii era acoperita cu un puf de mucegai. Stefan, bunica'meu, l'a sters pe fatza cu batista, i'a aranjat parul, l'a mangaiat pe frunte, i'a pus batista pe fatza si a pus capacul la loc. Apoi i'a inmormantat si pe ceilalti. Nevasta si trei copii.
Pe urma a luat'o de la capat. In '48 s'a insurat din nou. Avea 32 de ani, flacau tomnatec de pe acum, dupa randuiala vietzii de atunci, si patru morti in spate. A luat'o pe Ruxandra, din Schineni. Bunica'mea. Au facut 6 copii. Maica'mea, fata cea mai mare. Pe urma Mihai. Pe urma Victor. Pe urma Luci. Pe urma, gemeni, Aglaie si Valer. Intre timp au venit comunistii. I'au luat pamantul. Pe urma boii. Cand au venit, cand inca nu se stia care o sa iasa pan' la urma, cei doi frati de sange, dar nu si de nume, Toader Leu si Stefan Bacuta, s'au intzeles. Tu te duci la tzaranishti, tu la comunisti. Care iese la putere, il ajuta si pe celalalt. Toader Leu, cel in a carui casa stam la Telega, s'a dus la taranisti. Bunica'meu la comunisti. Au iesit comunistii. Bunica'meu a ajuns morar in sat. A tinut moara. Asta nu i'a impiedicat sa'i ia pamantul. Apoi boii. Si l'a ajutat pe Toader Leu, si inainte, si dupa ce acesta s'a intors de la Canal. Fata cea mare, Nina, maica'mea, i'a dat'o sa o creasca, pentru ca Nana nu putea sa aiba copii. Si din ce avea si putea sa aduna, ii trimitea pe tren. Morarul din Tzutzcani.
Incetul cu incetul, a crescut 5 copii. Aproape 6, daca o pui si pe maica'mea la socoteala, ca niciodata nu a incetat sa o considere copilul sau. Si au imbatranit, si au dus viata de tzaran roman de la CAP, care muncea pe pamanturile sale, fara sa primeasca nimic. Si pe urma a venit 1989, si le'au dat o parte din pamanturi inapoi. Si mos Bacuta, ca era mos de pe acum, s'a amagit o vreme ca face ceva cu pamantul pe care FeSeNe'ul, in mare marinimia sa otravita, i l'a dat. Si n'a facut nimic.
Si acum a murit.
Dumnezeu sa'l odihneasca...
Si la groapa, cand l'am inmormantat, de ziua numelui sau, de Sf. Stefan, i'a cantat fanfara, asa cum si'a dorit dintotdeauna. Si tot neamul am plans la groapa lui, pe frig si pe iarna, in cimitirul din varful dealului. Si la sfarsit de tot, Gigel Rentzu, tiganul din Zorleni, cu ceilaltzi trei lautari langa ei, au cantat o sarba. Cu foc. Ultima sarba a moshului de pe lumea asta. Si mosul statea cu caciula neagra de astrahan, uscat si slab, intins pe spate, in cosciug, cu capacul deja pus. Si nu avea cum sa o mai auda. Si s'a plans pe sarba aia cum nu s'a plans pe nici o muzica de jale. Am plans cu totii pe sarba.
Si gata. La revedere, bunicule :(
luni, 5 ianuarie 2009
Stefan Bacutza
Scris de Turambar at 02:39
Etichete: Familie, Moarte, Personal, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
22 comentarii:
:( nu stiu de ce, habar n'am, dar am citit'o din scoarţã în scoarţã :(
Dumnezeu sã'l odihneascã!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Banuisem ceva la ultimul post dar am tot sperat ca nu.... :(
Sincere condoleante Mirel.
dumnezeu sa il ierte!Ceea ce ai povestit tu e putin din ce viata a avut tataie Stefan...a fost un om care a tinut foarte mult la familie si la copii, la educatia copiilor....tin minte ca ne intreba pe noi nepotii cand ne duceam pe acolo,eu si vali mergand destul de des, ce studii facem si apoi cand am inceput sa ne casatorim ii intreba pe parteneri..."Da' tu shi studii ai?"...sunt multe de povestit...Mirel ai uitat sa scrii ca a doua zi dupa ce a murit tataia a murit si cainele lui care abia se mai tara...avea 15 ani...era adus de noi de la Telega in vara in care a murit nana...ii spuneam Telegeanu...
Foarte trist, condoleante!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace..
Masculin: sa-l odihneasca.
Feminin: sa-l ierte.
Io zic: tzarina usoara!
Turambar, imi pare rau. Copilele or fi suferit de tristete... de Craciun...
:(
Condoleanţe!
@ All: Tuturor prietenilor: va multzumesc. Sincer va multzumesc. Dincolo de cuvintele care, uneori, nu poarta toata greutatea a ceea ce vrem sa spunem.
@ Vera: Dumnezeu sa'l odihneasca. Nu, Vera, nu are de ce sa il ierte. Doar sa'l lase sa se odihneasca in pamantul rece. Ba din contra: bunicu trebuie sa il ierte pe Dumnezeu, pentru tot ce i'a facut. Si pentru tot ce ne'a facut noua, romanilor, tuturor anilor ashtia... :(
@ Lucica: Ai dreptate. Am uitat sa spun. Cainele adus de la Telega acum 15 ani de zile a murit o data cu stapana-su. Tot bolnav, tot foarte batran. Cand a intrat Valer in casa, cu ochii roshii, si ne'a spus...
@ Vera: Fetele au ramas la Telega. Intr'adevar, au fost triste. Mai ales ca isi doreau foarte mult sa petrecem dimineatza de Craciun deschizand cadourile aduse de Moshu.
:(
Prieteni, life is a bitch and then we die. Sa ne bucuram de ceea ce ne ramane de bucurat. Totzi vom muri intr-o buna zi. Depinde cand, si in ce fel, si cum umplem the empty spaces pana atunci.
:friends:
condoleante! :(
poate ca Dumnezeu l-a pedepsit, dar a razbit si a avut copii si nepoti si stranepoti. a trait o viata intreaga si si-a vazut casa plina. eu as spune ca a trait o viata frumoasa. felicitarile mele pt bunicul tau.
(sper sa nu fiu inteles gresit)
It's okay, 1307. No harm felt. Dumnezeu nici nu pedepseshte, nici nu recompenseaza. Dumnezeu e doar in creierele noastre dornice de semnificatzie si de protectzia parintzilor pe tot parcursul vietzii.
Bunicu si'a trait viatza. Pur shi simplu. Nici pedeapsa, nici recompensa. Just life, mate :(
...nici acum nu am reusit sa ne adunam toti...pacat...dar poate impulsul si "autoritatea" celui dintai nepot vor reusi candva sa ne stranga pe toti pe aceeasi prispa...cand inca mai suntem "toti" fara unul...
Dumnezeu sa-l odihneasca! Condoleante mate!
Lasa, Rejino, nu plange: chiar nu se putea sa fim totzi. Unul in Londra, altul la Bruxelles, dar de fapt in Egipt. Cealalta cu spinarea in pioneze, la pat. On such a short notice, chiar nu se putea.
Cu cat suntem mai multzi, cu atat creshte probabilitatea ca unul din noi sa nu poata veni.
:(
Hmmm, m-am gandit ceva inainte de a scrie aici...
Turambarr, din pacate nu imbatranim ca vinul... Ma intreb daca toti care au citit postul isi dau seama cata magie zace in spusele si pozele tale... Eu iti raspund cu asta, asta si asta. Ultima e simpla: In centrul Edinburgh-ului sunt niste din lemn masiv solide si frumoase in memoria unor oameni extraordinari (nu in genul celor cu statui) sau a unor evenimente. Mosh Bacuta a fost un om bogat (multi bre :) si fericit (juma juma, pe ici pe colea ca grijile sunt la fel de multe). Asa e si mama mea (look for the blue eye in the first photo).
Carry on! Esti la fel de bogat, ai mostenit viata povestita a unui om extraordinar.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Condoleante.
@ Bogdan si Belle de Jour: :hugs: :friends:
@ Adinel: Sarut-mana pentru vorbele faine. Ai o familie tare frumoasa: tari si frumosi si sanatosi si cu pofta de viatza. Iar nenea din stanga are un tricou la fel ca al nostru. Toti patru avem cate unu: si eu, si Flo, si Marta, si Ant'a P'anta. Din Scotzia, evident.
Stiu bancile. Am stat pe una din ele. E un loc binecuvantat. Si cred ca imi aduc aminte si banca pe care ne'o aratzi.
:) :friends:
Nenea din stanga sunt eu... :)
Multam pentru doamna :)... se intampla. Fiind Praslea mama mi-a dat un diminutiv si tare mandru de el.
Momentul: eu si Calaul Mare la meciul Scotia - Romania. Ne-au tabacit insa a fost frumos. Cupa Webb Ellis la 5 metri de noi, "Flower of Scotland" din 35.000 de piepturi...
In cazul in care va intrebati ce inseamna "Flower of Scotland": http://www.youtube.com/watch?v=klUlI2QPOzQ (de data asta din peste 67.000 de piepturi. Deh noi romanii mai mici primim doar jumatate de spectacol)
lol: doamna, m'atz convins: suntetz un domn.
:rofl:
inseamna ca avem tricourile luate in acelashi timp. si eu tot acum doi ani de zile am fost, tot la RWC 2007, tot la un meci in Edinburgh. Doar ca la meciul Scotia - Noua Zeelanda. La singurul meci in care The Mighty All Blacks au jucat in tricouri gri. Mama lor de tricouri de rezerva. Au jucat unii in tricouri gri (Noua Zeelanda) cu unii in tricouri bleumarin, cu mult gri pe langa (Scotia). La unele secvente era un chin sa ne dam seama care din ce echipa e.
Calaul Mare are un CV impresionant. Chapeau bas. Si cand te gandeshti ca e de de aceeasi varsta cu mine :/ Transmite'i salutari. Inchin acest pahar tarziu de Laphroaig in cinstea voastra.
Adinel, it's a pleasure meeting you. Chiar daca pe o pagina in care comemoram o moarte. Life goes on, mate. Life goes on...
:thumbsup:
Stii,am avut o senzatie aiurea datorata tacerii tale... Condoleante!
Dumnezeu sa-l ierte pe mosh stefan!isi iubea familia,pamanturile si salcamii..pentru un salcam de la zbancu ,din rapa ,nu a vorbit cu tata o vara intreaga..mereu l-am asociat cu moromete,asa mi se parea mie ca trebuie sa fi aratat moromete,tacut si inalt,semet as zice...
Asa a si fost: un Moromete moldovean, intzelept, peste care a trecut timpul fara rabdare, cu multi copii si care bea la tiutun toata ziua, pana aproape de moarte (Carpati fara).
Acum el traieste prin amintirile noastre. Multumesc, Marian, ca ii tii memoria vie. Multumesc pentru cuvintele frumoase despre el, si multumesc ca treci pe aici.
:)
Trimiteți un comentariu