Mi s'a facut dor.
Mi s'a facut dor sa ploua cu zgarie nori in sus. Sa tipe a beton si a frumusete rece si a sticla si a otzel tras prin forja si prin inel si a indrazneala si a superbie si a hybris hiperurban.
Sa pice fiare de calcat din cer, si sa se faca intersectzii in jurul lor. Sa se sparga norii si o voce metalica si impersonala si zgomotoasa si rea sa spuna "Sa fie oras!". Si oras sa se faca in jurul meu.
I've been there. I dream that. And I sing the body electric...
luni, 19 ianuarie 2009
Beauty strides the skyline
Scris de Turambar at 16:05
Etichete: Arhitectura, Nostalgie, Respect, Stari si zile, Urbanitate, USA
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Impresionanta cladirea, frumos modul in care spui ca-ti doresti orasul. Citadinule:).
Parca tot pe-un munte m-as catzara. :)
Ray? Walt? I'd Ray. Do you?
Astfel de cladiri, fac ca spatiul citadin sa para o mica expozitie de arta! Si e placut sa simti orasul asa! ;)
Banuiesc ca e flatironu.
Ti-ar place sa stai intr-o casa ca asta?
Este spectaculos, dar io parca mai degraba la conacul din Pianina mecanica si intr-un apartament pe Park Ave. Si la Paris, in Place de Vosges sau Parc Monceau. Si, dupa ce darim toate constructiile din 2 Mai si fac viza de intrare in sat, o casutza acolo pentru mai-septembrie o sa fie foarte binevenita.
Zona din jurul Flat Iron Building e una in care chiar mi'ar placea sa stau. Mai ales ca am stat aproape doua saptamani acolo. And it was pure bliss... :)
Trimiteți un comentariu