Aseara am vazut, impreuna cu Flo, No Country For Old Men. Am fost impresionati de jocul lui Javier Bardem si, pe urma, am inceput sa caut pe Internet despre el.
Am fost surprins sa descopar ca este chiar politistul din Carne Trémula al lui Almodóvar.
Citind pe IMDb despre Carne Trémula, film pe care l-am vazut acum aprox. 10 ani la Centrul Cultural Francez (intr-o seara cand ningea ceva de vis, precum zilele astea), am ramas impresionat de urmatoarea prezentare a filmului, facuta de cineva din Londra. Povesteste despre Spania lui Franco si sunt atatea paralele cu Romania lui Ceausescu.
Puterea cuvintelor bine gasite. Cititi.
Spain, more than most nations, has to deal with its ghosts. The Franco years were a time of enforced stasis, a period when no creativity was allowed to thrive, and progress of any kind was suppressed ruthlessly.
A false mentality was imposed on the nation, a communal fantasy looking back in time to a supposedly innocent 'golden age'. Spaniards were forced to see themselves and their culture in terms of Carmens and castanets, fans and fandangos.
A people was frozen in time for forty years, and fed on a diet of synthetic movies and novels which summoned up a sexless, crime-free rural idyll, Franco's concept of nationhood. While the West had the Rolling Stones, Spain had troubadors in sombreros.
The galloping modernity which has transformed Spanish society in a single generation has given the young adults of today an interesting 'window' on history. While the West has moved smoothly from Sinatra to Sid Vicious, from Marilyn Munroe to Marilyn Manson, Spain has a deep chasm between today and yesterday.
Almodovar is intensely concerned with this gap, and his films serve two functions in respect of it. They analyse the social forces which created it (and were spawned by it), and they help Spain to bridge the barranco.
It is time now for Spain to move on.
Ia spuneti-mi, nu vi se pare ca seamana cu Romania lui Ceausescu? Aceeasi fatarnicie victorian-totalitara, aceleasi mituri in loc de realitate, aceeasi negare a violentei si a schimbarii. Modernitate tzinuta sub oboroc si care, o data capacul ridicat, tzashneshte cu puterea si cu fierbintzeala aburului. Shi opareshte.
Restul aici, la "User Comments". Insa partea cea mai interesanta, socialmente vorbind, a fost in paragrafele de mai sus.
Situația la zi – 28nov
Acum 2 ore
9 comentarii:
Je m'excuse mais je ne suis pas "Radu".
Cred ca ar trebui sa il intrebi daca cumva este interesat de "Madres de Plaza de Mayo".
Sanatate-imi pare rau de gripa sau raceala.
Bye
Trial and error, my dear Bogdan :)
Ce are Radu cu argentinienii? Radu e un semi-adult semi-rasfatzat, care nu a avut de-a face in viatza lui cu restrishtea shi cu greutatzile shi cu adevaratele nenorociri.
Pls, nu asocia suferintza mamelor din Plaza de Mayo cu rasfatzul balcanic. Nu se face. Sunt unele lucruri care nu pot fi luate in deradere, oricat de cinici am fi.
Hapciu!
Nu doar Spania lui Franco seamana cu Ropmania lui Ceausescu, ci si Spania de azi cu Romania de azi. Ce e drept cu un decalaj de 10-120 de ani, reflectat si in venituri. Insa, as zice ca Spania (ca si Italia sau Portugalia) de azi seamana la fel de mult cu Romania, cat seamana cu Germania, spre exemplu, dar in ceallata directie :)
Nu intamplator romanii migreaza masiv in Spania, Italia sau Portugalia :)
E, intr-adevar, vorba de o rezonantza de mentalitate, de temperament, insa parerea mea este ca factorul cel mai important in emigrarea romanilor in acele parti ale lumii il reprezinta usurinta invatarii acelor limbi, datorita radacinii lor comune latine si multelor asemanari fonetice.
That bloody Deutch is so bloody difficult to be learned.
Comunicarea, ca si element necesar si catalizator al integrarii.
Bine te-ai intors, Bogdan, de pe meleaguri imperial-nemtzoase! :)
Post scurt
O intrebare: Pe unde’s restu’ de sociologici de pe blogrollul din stanga ? De ce nu zic si ei ceva mai consistent?
Donc, pour la croissance de ta connaissance: Je ne suis ni Radu, ni Bogdan , ...ni...ni.. Hi hi hi...tztztztz. Bon, ia intreaba-i pe ai tai prieteni foarte «masculini» ce zice Cisoux a propos de Charles Lutwidge Dodgson? Aud ceva? tztztz...chestia asta cu male’s brain-mdeah !
Pas la votre
Ardhanari aka Belle de Jour
Pas la mienne. Dommage! Quelle dommage.
Maintenant il ne me reste que la tristesse. Et les photos. Beaucoup de photos... Oh, comme elles sont mignones, les photos!
Rondes et belles,
Avec des dantelles,
Avec rotondeurs
Mais sans profondeures...
:P :P :P
C'est quoi, ca, un cisoux? Ou de cisoux? J'connais pas, cette notion esotherique.
En ce qui concerne les sociologues, ils sont moches d'habitute. Ils n'aiment pas Alice, ils parlent en des grands mots, ennuyeux et rigides. Ils aiment les chifres, pas les nichons.
Tandi que toi. Oooo deese, approchez-toi que je te fesse...
LOL
http://www.youtube.com/watch?v=yRmqZRPgK1w&feature=related
Pour le rating! Ai spus asta-aveai tipuri peste tipuri in postul anterior! deh! (repetitio) male's gaze!
Sorry-work for me. Pas des discussions si fréquentes...hi hi hi...
Bye
Ardhanari aka Belle de Jour
Facsinant! Ma belle ma brute, eshti o sursa inepuizabila de semiotica zapacitoare. Mersi. Ca de obicei, material clasa I garantat. Din ce film e, sa-l recomand la canalele TV romanesti sa-l programeze in Prime Time? Succes garantat, GeRePe-uri galore. :)
In alta ordine de idei: la ora asta, duminica dupa-amiaza tu munceshti? Bon Dieu! Nom de chagrin! Ma belle, ma triste...
Tz tz tz. :( Spor. Shi omor.
Trimiteți un comentariu