6 iunie 2012 este temperatura la care ard oamenii prin moarte. Din pǎcate, din ei nu rǎmîne decît cenușa și niște cǎrți învǎțate pe de rost de cǎtre tribul interzis al cititorilor de cǎrți.
Atenție! Atenție! Telespectatori! În curînd, pompierii vor veni sǎ vǎ stingǎ setea de cunoaștere cu 500 ml acid adormic și cu o telenovelǎ tulbure, ieșitǎ din garanție.
Dupǎ aceea, supraviețuitorii vizionǎrii celei de-a șaptesprezecea reluǎri a marii istoviri televizate vor fugi în noapte, în spațiu, în cer. Pînǎ pe planeta Marte, unde dupǎ cum știm din cǎrțile de joc nu gǎsim decît praf, canale seci și moarte.
Sau marțieni care se uimesc prin șoapte.
Cǎrțile de joc, singurele cǎrți permise în Constituția Planetei Pǎmînt. Oglinzile, cele care ne dezvǎluie adevǎrata identitate a marțienilor, atunci cînd ne uitǎm în ele. Paginile, singurele pǎrți de copac care meritǎ sǎ fie devorate.
Dormi în pace, inutilule...
Ray Bradbury. 22 august 1920 – 6 iunie 2012
.
miercuri, 6 iunie 2012
Temperatura la care ard oamenii prin moarte
Scris de Turambar at 17:58
Etichete: A sense of catastrophe in the fresh winter air, Death, Literature, Moarte, Oamenii frumosi si zadarnici, Ray Bradbury, Respect, Scriitura, SF
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Se cam trage cortina dupa toti cei care au spus adevarul.... poate suntem mai aproape decat banuim de Fahrenheit 451...
Cu adevarat o zi trista ...
Pe 1 iunie, nu stiu de ce, am simtit nevoia sa scriu asta: ”Am plecat de la Bookfest cu impresia că scenariul Fahrenheit 451 este, în mare parte, nedrept, nu ne spune la câte grade ard cititorii.”
”http://semanticu.wordpress.com/2012/06/01/intre-falcile-copertilor/”
Trimiteți un comentariu