Sǎ nu uiți, Darie, sǎ nu uiți...

Mulți dintre Dvs. probabil știu cǎ una din marotele și punctele mele sensibile o reprezintǎ Rusia.

Și nu anume trǎirisme filosofice precum spiritul rus, poporul rus, cultura rusǎ, intensitatea ruseascǎ. Ci un lucru mult mai simplu, mai pragmatic: relația asimetricǎ de exploatare de tip cǎlǎu – victimǎ care de vreo douǎ sute de ani s-a instaurat între Rusia și România.

Mai ales în cea de-a doua parte a secolului XX, bucatǎ de istorie care ne-a afectat direct și cǎreia încǎ îi simțim reverberațiile otrǎvite.

Nu conteazǎ cǎ se numește comunism sau Uniunea Sovieticǎ sau Stalin sau Putin sau Pantiușa Bondarenko. Conteazǎ cǎ ei au luat fǎrǎ ca noi sǎ vrem sǎ dǎm.

Conteazǎ cǎ ne-au cucerit cu tancurile, cǎ ne-au omorît oamenii cei mai buni, cǎ ne-au luat petrolul, uraniul, grînele, cǎ ne-au distrus elita și cǎ timp de cincizeci de ani ne-au spǎlat creierele și ne-au îndobitocit cu metodǎ, cǎ ne-au învǎțat sǎ le fim slugi, ba chiar sǎ ne și placǎ.

Vrem nu vrem, am fost colonia lor. E o mare ranǎ a acestui popor. Și, din pǎcate unii dintre noi încǎ mai doresc sǎ fim, chiar și la douǎzeci de ani dupǎ marea reașezare geostrategicǎ din 1989 - 1990. Nu pe fațǎ, ci de manierǎ mai șulfǎreascǎ și mai vicleanǎ, dar cu aceeași finalitate.

Pentru asta e necesarǎ o continuǎ vaccinare. Pe principiul “Cine uitǎ istoria riscǎ sǎ o trǎiascǎ din nou”, trebuie sǎ ne repetǎm periodic la nivel de conștiințǎ publicǎ de manierǎ ritualicǎ, precum creștinul Tatǎl Nostru, “am fost exploatați de ruși și nu trebuie sǎ uitǎm asta”.

Nu sîntem singurii. Toatǎ Europa de Est a avut mai mult sau mai puțin aceeași soartǎ. Cu cît ești mai spre est și mai aproape de Moscova, cu atît e mai mare nevoia de ritualicǎ, necesarǎ, periodicǎ amintire.

Mai ales polonezii nu uitǎ. Au fost aproape zdrobiți de înțelegerea cîineascǎ ruso-germanǎ, au fost tǎvǎliți și mǎcelǎriți și aproape șterși de pe fața pǎmîntului, și totuși s-au ridicat. Și acum nu uitǎ.

Nici noi nu trebuie sǎ uitǎm. La fel cum în Germania este o continuǎ, periodicǎ, ritualicǎ reamintire pentru generațiile recente despre ce a fost nazismul și de ce nu mai trebuie sǎ se mai întîmple, la fel și la noi, chiar dacǎ nu e politicǎ de stat, trebuie sǎ ne repetǎm, și nouǎ și copiilor noștri: ce au fǎcut rușii și ce nu trebuie sǎ mai facǎ.

Recent, ambadasorul Rusiei declara cǎ în ultimul timp Rusia și-a pierdut interesul pentru România. E foarte bine cǎ a fost așa! Și așa trebuie sǎ rǎmînǎ. E bine. Voi vǎ vedeți de treaba voastrǎ, noi de-a noastrǎ, voi ne înjurați cǎ ne-am dat cu americanii, noi vǎ întrebǎm ce mai faceți cu chinezii ǎia care tot intrǎ în Siberia. Și ne vedem la ONU.

Viclean oștean, ambasadorul fǎcea legǎtura între slǎbirea relațiilor comerciale și instalarea scutului antirachetǎ. Vezi Doamne, piața aia de mobilǎ pe care noi am pierdut-o și tot o pierdem de vreo 20 de ani în Uniunea Sovieticǎ este cea fǎrǎ de care nu mai merg lucrurile în țara asta. Și poate ar fi totuși mai bine sǎ renunțǎm la scutul ǎla antirachetǎ ca sǎ ne cumpere Rusia din nou mobila.

Ambasadorul mai declarǎ cǎ “existǎ multe elemente emoționale” în relația Rusia-România. Da, existǎ. Și e foarte bine sǎ existe. Emoția întǎrește amintirea. Ar trebui sǎ fim în continuare foarte emoționați de ceea ce ne-au fǎcut rușii și sǎ nu uitǎm.

Sǎ nu uiți, Darie, sǎ nu uiți. Fie și de-ar trebui sǎ ne punem mobila de export pe foc, tot nu trebuie sǎ uitǎm. Ce au trǎit bunicii și pǎrinții noștri e mult mai important decît deranjurile diplomației rusești ori decît succesul industriei de mobilǎ cu îngerași.

Scriu aceste rînduri ca urmare a citirii interviului luat recent unui american care de ceva timp stǎ în România.

Da, veți spune, noul val de Pantiușa. Noii spioni care lucreazǎ pentru prinderea României în sfera de influențǎ americanǎ. Ce mi-e unii, ce mi-e alții, tot niște colonialiști care vor sǎ ia.

Însǎ din ce îmi aduc eu aminte nici un rus nu a spus vreodatǎ despre România urmǎtoarele:

"In Romania, principala povara tine de resursele naturale. Si e motivul pentru care nu a devenit o tara pana in 1918, care oricum a durat 20 de ani este din nou dat de resursele naturale, de petrol . Si motivul pentru care aceasta este principala problema este ca modelul si reflexul economic este de a fi o colonie, anume de a-i lasa pe oameni sa fure resursele, sa le duca in China, Suedia, Ungaria sau Italia sa le proceseze iar apoi sa le vanda inapoi aici. Este o mentalitate de colonie si un dezstru pentru tara. Sper ca oamenii din Romania aleg lideri. Aveti alegeri in toamna care se traduc in “cum sa devenim altceva decat o colonie”. Economic vorbind."

Nici un rus n-a venit sǎ se instaleze în capul munților, la Cuca Mǎcǎii în Apuseni, sǎ-i învețe pe români sǎ nu-și mai taie pǎdurile și sǎ nu-și mai batǎ joc de ceea ce au.

Nici un rus n-a venit sǎ învețe românii sǎ se gospodǎreascǎ și sǎ-și vadǎ interesul, ci din contrǎ.

Nici un rus n-a venit pînǎ acum în România sǎ facǎ voluntariat, sǎ dea din preaplinul lui, de cunoaștere, de bani, de timp. Ci a venit sǎ ia.

Drept pentru care vǎ recomand sǎ citiți articolul și sǎ nu uitați cǎ dincolo de cele mǎrunte, tactice, în România pentru ceva timp de-aici încolo vor rǎmîne la fel de actuale întrebǎrile:

Cu cine crezi cǎ e mai bine sǎ fim aliați: cu americanii sau cu rușii?

În a cǎror sferǎ de influențǎ geopoliticǎ crezi cǎ e mai bine sǎ fim?

Ce tabǎrǎ alegi?

Știți cum spunea Lenin: poate tu nu ești interesat de rǎzboi, însǎ rǎzboiul este cu siguranțǎ interesat de tine.

La fel și în acest caz: poate pe tine te doare în cot de geopoliticǎ și de America și de Rusia. N-ai însǎ cum evita interesul lor, interesul țǎrilor mari pentru România.

Și atunci trebuie sǎ conștientizezi acest interes, sǎ-i acorzi atenție și sǎ alegi. Sǎ alegi în cunoștințǎ de cauzǎ, știind istoria și cunoscîndu-ți interesul.

Sǎ nu uiți, Darie, sǎ nu uiți...