Din pacate, se pare ca e nevoie sa moara copii pentru a ne da seama de care parte a carnii ne sta fidelitatea pina la urma.
Cu cine tinem mai mult: cu canidele sau cu primatele? Cu cei de-o gena cu noi, de-o specie cu noi, sau cu animalele de companie, inteligente, remarcabile, dar de alta specie si totusi in unele situatii adversari in acest ecosistem cu reguli premoderne, naturale simple: musca sau vei fi muscat, omoara sau vei fi omorit, maninca sau vei fi mincat?
La marginea cimitirului, un copil a fost omorit de ciini. Acum, in al treispelea ceas, s-a dat drumul la impuscarea maidanezilor. Ar fi simbolic si demn de scris editoriale savante, de n-ar fi atit de prozaic si de limpede.
Doamne, ce prosti putem fi. Prosti si multi, din pacate... :(
.
marți, 3 aprilie 2012
Mintea romanului cea de pe urma
Scris de Turambar at 07:29
Etichete: Ciini vagabonzi, Furie, Responsabilitate sociala, Romania
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
http://www.alternet.org/world/127675/once_you_see_what_truly_happened_in_gaza,_it_will_change_you_forever/
:(
Doamne, ce poza infioratoare!....
Too litle, too late - e stilul neaos romanesc
Din pacate pentru majoritatea oamenilor (majoritatea, clar) e mai usor sa se ataseze afectiv de caini decat de oameni. Omul e lup cu oamenii si om cu lupul. Asta e problema.
Obiectez impotriva fotografiei si, dupa parerea mea incalca o regula a unui jurnalism minim etic.
Trimiteți un comentariu