Damn it. E a doua oara in decurs de citiva ani cind imi dau lacrimile pe aceeasi muzica si cind sint mindru, fericit, eliberat de asta.
Pe 19 aprilie ne ducem la Lodz, in Polonia, sa-l vedem pe Waters.
Insa pe toti patru nu-i vom mai vedea niciodata. Decit asa.
Hai, sa curga muzica precum norii lungi pe sesuri si sa ne aducem aminte de imposibilul trecut.
:bow:
Courtesy of Traian aka Mosh Califar.
sâmbătă, 2 aprilie 2011
Ultima oara ca intiiashi data
Scris de Turambar at 14:35
Etichete: Music, Nostalgie, Pink Floyd, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Să-ţi dea Dumnezeu sănătate! Mi-ai adus aminte de Live.8 din 2005...
Oameni din astia nu se fac decat o data la 100 de ani. Poate chiar mai rar.
Trimiteți un comentariu