Din Statele Unite mi-am cumparat primul album Velvet Underground, trupa lui Lou Reed: apreciam un soi de "non-sentimentalitate" care era proprie muzicii sale. Am adus cu mine, de asemenea, afise psihedelice, pe care inca le pastrez, dupa 40 de ani.
[...]
Ce m-a fascinat a fost aspectul poetic al acestei asa-zise revolutii, precum si faptul ca acest aspect poetic placea tuturor celor care nu participau la revolutie. Erau incantati ca nimic nu functiona si ca totul era paralizat.
Cand am ajuns la aeroportul Orly, am fost nevoit sa-mi caut valiza prin lungi culoare interminabile, insotit de un agent. Imi spunea: veniti sa vedeti pistele de aterizare. Am fost sa vedem pistele de aterizare goale si mi-a spus: priviti, arata ca niste pasari moarte.
Pe scurt, societatea era fascinata de acest simbol al modernitatii oprite dintr-o data in loc. Am fost mult mai interesat de acest aspect poetic decat de violenta sau de frazele revolutionare.
[...]
Pentru mine, utopie si ideal sunt doua cuvinte foarte diferite. Utopia este un fel de constructie definita, de lume mai buna decat a noastra, la care trebuie sa te conformezi cu pretul unui efort violent.
In vreme ce idealul este o valoare care se ridica undeva la orizont si pe care te straduiesti cat poti s-o atingi, dar care se indeparteaza. Suntem constienti ca acest ideal la care aspiram cu valori ca dreptatea, egalitatea sau respectul pentru natura nu va fi niciodata cu totul atins, dar spre el ni se indreapta toate eforturile.
Si trebuie ca mereu sa ne straduim sa-l atingem chiar daca stim ca n-o sa putem niciodata spune: iata, am ajuns...
Vaclav Havel, interviu (courtesy of Hotnews)
Vedetzi, (si) de'aia suntem noi un popor de carcotashi si de bicisnici iremediabili. Pentru ca preshedintzii noshtri nu au tremurat in tineretze pe Velvet Underground, si pentru ca nu sunt stra-stra-stra-stra-stra-nepotzii lui Launcelot, cel care spunea acum 1000 de ani: Sa mergem sa cautam ceea ce nu vom gasi niciodata.
Patetic, nu? Dar frumos si adevarat. Auzi, bre Iliescule? Auzi, bre nea Vacaroiule? Auzi, bre Paunescule, ca tot eshti matale poet? Avioanele ca niste pasari moarte, bre. Dreptate, egalitate si respect, bre totalitari mici si zbarcitzi. Libertate, bre, nu rusi.
Mama voastra...
:(
sâmbătă, 11 octombrie 2008
For all tomorrow's parties
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
DA!!!!!!!!!!!!
Trimiteți un comentariu