Până acum v-am tot dat Bach. Să schimbăm, dar să râmânem tot acolo: pian, baroc, matematică, inevitabilitate, vecinătate topologică cu perfecțiunea. Epsilon mic până la Dumnezeu. Chiar dacă nu există, în asemenea momente auriculare trebuie inventat.
O argentiniancă, Martha Argerich, cântând o piesă a unui un italian, Domenico Scarlatti, care a compus în Spania, puternic influențat de ritmurile populare arabe. Adică de flamenco, bre lăutari maneliști mioritici și triști ce-mi sunteți.
Domenico Scarlatti, Piano Sonata K. 141. Una din sonatele sale mai cunoscute urechii laice. Și al dracului de grea. Să cânți la pian ca și cum ai cânta la chitară.
Urmăriți mâinile lui Argerich. Pure bliss... God is there, within their topological neighbourhood.
luni, 31 decembrie 2007
K 141
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu