Emouvant

Din balaureala de pe Internet. Bine trait, bine scris. Un pic patetic, dar despre astfel de momente nu potzi sa scrii decat cel putin un pic patetic.

De la Andressa citire. Ei i s-a intamplat, eu o preiau cu o miscare eleganta de Copy / Paste.

Ieri la ora 4.

- “Stai, fa!”

Cineva se auzea la cativa metri in spatele meu strigand dupa mine. M-am intors: era un tigan dubios. Piata George Cosbuc mi s-a parut intotdeauna un loc periculos. Mergeam in pas grabit, mi-era frig, fularul imi acoperea si gura si nasul si imi indesasem caciula atat de adanc pe cap incat abia mai vedeam.

-”Stai, fa, un pic, n-auzi?!”

Sperasem sa ma lase in pace, grabisem pasul. Simteam ca ma urmareste inca. Mi s-a facut frica. Ma tineam bine de geanta si anticipam pierderile: cat dureaza sa imi refac actele?, bani nu prea aveam la mine, telefeonul - ar fi fost a treia oara cand mi se fura.

- “Tine-o, ma, pe fata aia!”, incepuse tiganul sa strige la un alt tigan pe langa care tocmai treceam eu privind in pamant.

M-am bucurat pentru ca cel de-al doilea tigan l-a ignorat.

- “Faaaa, n-auzi?!”

A mai strigat o singura data si a inceput sa alerge spre mine. Imi inclestasem mana pe geanta. Am respirat adanc, m-am oprit si m-am intors. Tocmai atunci el ajusese in dreptul meu. Avea vreo 30 de ani si purta haine murdare si rupte. Mirosea a birt.

- “Ti-a cazut asta.”

Mi-a intins mana murdara. Tinea bratara mea. Brata mea Swatch primita impreuna cu un inel de Sfantul Mihail si Gavril.

Imi venea sa plang. Nu puteam sa scot un cuvant. Ma tot uitam in ochii lui. Pana la urma am putut sa spun ceva, vocea imi tremura.

- “Va multumesc. Va multumesc mult, mult de tot.”

Mi-a dat bratara. A plecat.